joi, 14 iulie 2011

California - cateva locuri de poveste

Am lasat la urma impresiile mele vizuale despre California. Am sa renunt la rigoare si voi povesti asa cum imi revine in minte tot ce mi-a placut mai mult, un fel de ghid de calatorie de suflet.
Am sa incep cu Targul renascentist ("Renaissance Fair"), care se tine in fiecare primavara in localitatea Irwindale. O adevarata explozie de veselie si culori. Protagonistii isi jucau rolurile cu multa pasiune si bucurie, iar imbracamintea, decorurile si mancarea incercau sa imite pana la cel mai mic detaliu originalul. Erau spectacole pretutindeni (turniruri, concerte de muzica, reprezentantii teatrale, revalorizarea unor vechi meserii), dar, mai interesant era ca toti pareau angrenati in activitati din alte vremuri. Iar unii chiar sa casatoreau, de-adevaratelea. Ca pasiunea era principalul resort am constatat pe propria piele cand un domn a inceput sa ne povesteasca cu lux de amanunte despre sulite, halebarde s.a. Langa el, alti domni jucau carti exact ca intr-un tablou de Caravaggio.
Si, daca nu ma credeti, va rog sa admirati in poza bebelusul renascentist.
Un alt loc cu o scenografie aparte este 17 Mile Drive - o sosea pe malul Pacificului, de la Monterey si pana aproape de San Francisco. Malul este cel mai adesea stancos, ceea ce face ca intalnirea dintre ocean si pamant sa fie destul de furioasa. In plus, soarele apune in ocean, ceea ce face ca peisajul sa fie cu atat mai spectaculos, mai ales cand mai sunt si cativa nori. Am intalnit si o plaja mica cu nisip alb. Merita sa va opriti, de asemenea, sa admirati pinul singuratic care sta maiestuos pe o stanca in mijlocul apei.
Ma gandesc ca sunt norocosi cei ce au casele asezate in apropiere. Unde nu sunt case, sunt terenuri de golf. Desigur, tot bogatasii au monopolul acestor frumuseti! Dar povestea nu se sfarseste aici: la capatul drumului se afla oraselul Carmel, ale carui casute par din turta dulce. Este un loc destul de cunoscut, aici au locuit multe celebritati,iar Clint Eastwood a fost, o vreme, primar.
Aproape am ajuns la San Francisco, unul din locurile mele favorite, despre care v-am povestit deja.
Acum revin in imprejurimile Los Angeles-ului pentru a va povesti de macii californieni. Imaginati-va campuri portocalii cat vezi cu ochii, muntii in departare si mitica "Route 66" strabatand peisajul desertic invaluit intr-o culoare calda. Macul este floarea oficiala a statului California. Cautand amanunte pe Wikipedia, am aflat ca prin traditie sau legislatie, fiecare stat american are cate o floare, animal, pasare, culoare, mancare s.a. sau chiar un supranume sau mai multe (California are mai multe, printre care: The Golden State, El Dorado State, Land of Milk and Honey, etc.).
Peste tot pe unde am colindat prin California am vazut numai locuri frumoase, pitoresti, interesante si am avut ocazia sa constat ca este un tinut de o mare diversitate naturala si culturala.

3 comentarii:

  1. Nu ai povestit deloc, pana acum, despre plaja si apa marii. Nu se poate sa ajungi acolo si sa nu te duci si tu, putin, la mare. Care mare e mare ca tot ce inseamna America, adica e ocean! Deci ar fi meritat, cred, sa calci pe acolo.
    Asa ca eu astept completari.

    RăspundețiȘtergere
  2. La mare am fost, dar nu am facut baie pentru ca mi-e frica de rechini! Am preferat sa ii admir pe surferi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma intreb oare cum functioneaza creierul uman intrucat, dupa ce vizitam un loc, la foarte scurt timp suntem impresionati de anumite aspecte iar daca analizam peste o vreme, cand lucrurile s-au asezat in memoria si sufletul nostru, ne aducem aminte cu mai mult drag de cu totul alte lucruri?
    Cred ca nimeni nu poate sa isi imagineza atmosfera de la targ daca nu a fost efectiv acolo. Cuvintele nu pot descrie bucuria din sufletele tutoror. Pentru o zi au uitat de toate grijile vietii moderne si traiesc intr-o alta dimensiune, in care cel mai important este sa te bucuri, si sa impartasesti bucurie celor din jur.

    RăspundețiȘtergere