duminică, 1 aprilie 2012

Cursul de ceramica sau placerea creatiei

M-am inscris la un curs de ceramica. Si imi place asa de mult, incat am simtit nevoia sa va povestesc si voua.
Doua ore pe saptamana, pe lume nu mai exist decat eu si cu lutul din mainile mele. In primul rand, simt o relaxare totala, pentru ca in mintea mea nu mai este loc decat pentru creatiile mele. Lumea exterioara dispare. Iar eu simt ca ceva din strafundul meu iese la suprafata si da forma si culoare bucatii de argila din fata mea. Si imi dau seama ca in chiar acea clipa fac ceva doar pentru pura mea bucurie, doar pentru sufletul meu. 
Ambientul este placut, de sezatoare, pentru ca si subiectele de conversatie sunt libere sa fie cum vor ele, mai ales ca cele mai multe personaje sunt feminine si de multe feluri, varste, nationalitati, profesii. Ceaiul si biscuitii dau o savoare speciala acestor momente.   
Nu cred ca trebuie sa fii un geniu ca sa te bucuri de placerea de a crea ceva, cu mintea si mainile tale. Asta ma duce cu gandul la Simon Rodia. Italianul simplu, plecat in America, si-a dedicat treizeci de ani din viata pentru a construi la periferia Los Angeles-ului un vapor magic din fier si ciment, decorat cu resturi de sticla si ceramica, care sa il duca, macar cu gandul, inapoi, acasa. Si mie imi pare ca ce a realizat el, desi nu se considera un geniu, a iesit genial. 

6 comentarii:

  1. despre maretia cretiei in domeniul ceramicii, ma asteptam sa compui si o poezie pe tema asta. Daca ai fi vrut sa o pui pe note, te-as fi putut ajuta... Nu am reusit sa inteleg, insa, cum ai modelat turla scheletica din dreapta jos. Este formidabila, iar eu cred ca te asteapta un mare viitor in domeniul ceramicii monumentale. Daca vei spune ca asa ceva nu exista, eu iti voi spune ca asa ceva nu exista inca, pana sa modelezi tu acea minunatie!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai anonimule, ori nu ai citit cu atentie postarea mea, ori admiratia pentru geniul meu creator ti-a alterat gandirea, dar nu ai inteles bine. Turla aceea este facuta de Simon Rodia. Mai citeste o data textul si daca ai, in continuare, nelamuriri, da-mi de stire.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie imi plac vaza cu flori galbene, cosul albastru cu galben cu mere. braduletul si bomboniera. Daca ne plac, le capatam noi? Si semnul de bun venit, desi culorile sunt cam terne.
    In legatura cu placerea de a crea, te inteleg perfect. Nu stiu alti anonimi ce creaza, pe note sau nu, dar macar din mainile noastre iese ceva palpabil, care ne reflecta personalitatea si atitudinea in general. Din orice activitatea creativa, indiferent cat de minora pare in ochii celor care doar comenteaza, cred ca iese ceva bun, o energie pozitiva, un optimism. Si prin perseverenta creatia devine din ce in ce mai maiastra

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragut vasul de biscotti dar stii ca eu am o problema cu maro.

    RăspundețiȘtergere