marți, 3 aprilie 2012

Padova - Chiesa degli Eremitani, ranita in razboi

Am vizitat de curand Chiesa degli Eremitani din Padova, celebra pentru capela Ovetari, pictata, in parte, de Andrea Mantegna. 
Chiar si cei neavizati, ca mine, atunci cand privesc frescele isi dau seama ca se afla in fata unei capodopere. Dar este o capodopera profund ranita, facuta bucatele in timpul bombardamentelor americane din martie 1944. A fost reasamblata cu grija si rabdare si redeschisa publicului in 2006, cu ocazia celebrarii a 500 de ani de la moartea artistului. Multele parti lipsa au fost inlocuite cu fotografii de epoca.
Combinatia dintre bucatelele originare ramase si fotografiile in alb si negru are un efect destul de puternic, care te face sa te gandesti, cu inima stransa, la ceea ce a fost distrus in al doilea razboi mondial. Desigur, daune au fost de ambele parti, dar eu, personal, nu prea stiam multe despre bombardamentele aliatilor asupra oraselor italiene (si germane) pana cand nu am inceput sa vizitez Italia. Cred ca, in general, nu a fost, pana in prezent, un subiect prea discutat si cunoscut, caci dreptatea este intotdeauna de partea invingatorilor.
Un alt exemplu este manastirea italiana Montecassino, fondata in anul 529, fiind considerata cea mai veche abatie europeana. A fost refacuta si inaugurata in 2004. Din fericire, cele mai multe din manuscrisele pe care le detinea, de o valoare inestimabila, au fost salvate de nemti si puse la adapost cu cateva luni inainte de bombardament.  De ce a trebuit sa fie bombardata, ramane inca un subiect de dezbatere.
Bombardarea orasul Dresda este unul din exemplele cele mai cunoscute; nu numai ca a distrus centrul istoric, dar a facut printre cele mai multe victime civile in cel de-al doilea razboi mondial. Biserica Frauenkirche a fost refacuta din bucatelele culese din daramaturi. Si, probabil, la fel s-a intamplat si cu celelalte cladiri. Oare cum am putea interpreta aceasta uriasa munca de reconstructie? Poate ca pe o recunoastere a importantei trecutului in viata unui popor si a dorintei de a pastra si continua ceea ce inaintasii nostri au facut bun?  

4 comentarii:

  1. Bine ca au fost, cat de cat, refacute in starea initiala. Daca nu ar fi progresat atat de mult tehnica in materie, chiar si foto, cum crezi ca ar mai putea sti cineva cum aratau monumentele astea? Istoria a distrus mult mai multe opere artistice inestimabile decat au facut-o americanii in al doilea razboi mondial, chiar decat ar fi putut ei crea in scurta lor istorie, dar americanii au meritul de a fi contribuit esential la dezvoltarea tehnologiilor diverse, inclusiv a celor folosite pentru restaurare. Asa ca au voie sa bombardeze cat vor (si pe cine vor), pentru ca se poate apoi restaura orice (sau aproape...). Nemtii nu au distrus atat de mult, pentru ca ei nu aveau nici capacitatea si nici educatia sa o faca. Altfel ar fi castigat ei razboiul, nu? Parerea mea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ador Padova, este unul dintre cele mai frumoase orăşele italiene. Atmosfera de acolo m-a cucerit definitv :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, draga Bianca! Si pe mine m-a fermecat Padova. E totul armonie si frumusete!

    RăspundețiȘtergere
  4. E destul de discutabil de ce au fost distruse atatea opere in cel de-al doilea razboi si de catre cine. Opinia mea este ca majoritatea pagubelor au fost realizate de americani si rusi, tocmai din cauza educatiei, sau mai bine zis a lipsei de educatie si apreciere pentru arta. Iar faptul ca se poate restaura ceva nu ar trebui sa dea dreptul nimanui de a distruge. Indiferent de cat de desavarsita este arta restaurarii, o opera odata afectata sau stricata, nu mai poate fi adusa la nivelul originalului.
    Insa oera de reconstructie are si ea un efect major mental si in atitudine in a pastra vie istoria, cu mai mare incapatanare si devotament decat daca nu ar fi fost alterata de nimic. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere