marți, 10 iulie 2012

Corsica, intre genovezi si francezi

Pentru mine, Corsica inseamna natura. Insula Frumusetii, dupa cum mai este cunoscuta, este un munte in mare, cu o mare diversitate a peisajului. Simti cum natura te invaluie din toate partile si te vrajeste cu plajele minunate, stancile care ies din mare, potecile de munte si raurile cristaline, bogatia de plante, flori si tot felul de vietati. Acolo natura este stapana, iar tu esti doar un oaspete.
Daca va ganditi sa vizitati insula (a treia, ca marime, in Mediterana, dupa Sicilia si Sardinia), este bine sa consultati cel putin doua ghiduri turistice, de preferinta unul italian si unul francez, ca sa reusiti sa aveti, cat de cat, o varianta de istorie cat mai aproape de adevar.Corsica a apartinut Republicii Genova timp de aproape 500 sute de ani (1284-1768), ceea ce a marcat, pentru totdeauna, realitatile insulei. Genovezii au vandut-o, apoi, francezilor, care au devenit noii stapani. Practic, Corsica a fost un stat independent timp de 14 ani (1755-1769), cand Pasquale Paoli, cel mai venerat patriot corsican, a dotat insula de o constitutie moderna si democratica, admirata de cei mai de seama intelectuali europeni.
Corsica a avut chiar si un rege, baronul german Teodor de Neuhoff, dar regatul lui a existat atat cat au durat si banii pe care i-a adus cu el, adica 7 luni, aventura care pare sa fie o gluma pentru istoria zbuciumata a insulei.    
Istoria a inceput sa se infierbante din nou dupa 1975, cand, din cauza raspunsului neadecvat al guvernului francez la problemele existente (Corsica era cea mai saraca regiune franceza, iar situatia s-a degradat in urma razboiului din Algeria, din 1962, cand zeci de mii de francezi repatriati s-au instalat aici), au fost reactivate sub conducerea Frontului Corsican de Eliberare Nationala (FLNC). Incepand din 1991, insula a inceput sa obtina din ce in ce mai multa putere locala, fiindu-i acordat statutul de Colectivitate Teritoriala. Aceste masuri nu au oprit, insa, violentele. In 2003, guvernul Jean-Pierre Raffarin, al carui ministru de interne era, pe atunci, Nicolas Sarkozy, a propus extinderea, in continuare, a puterilor locale, dar proiectul nu a fost validat de referendumul organizat pe insula. Dupa aceea, guvernul francez nu s-a mai interesat decat in mica masura de problema corsicana, dar violentele au continuat, chiar daca la intensitate mai mica, manifestandu-se prin incendierea caselor de vacanta si localurilor tinute de francezi (am vazut si noi ramasitele unor case arse). 
Spiritul corsican rebel isi face simtita prezenta si prin graffiti de pe ziduri si stanci care avertizeaza ca FLNC exista, inca. De asemenea, pe multe din indicatoarele stradale denumirile oficiale ale localitatilor sunt sterse, ramanand doar cele scrise in corsicana, ceea ce pare sa fi devenit o trasatura a locurilor, exploatata si de sectorul turistic (obisnuitii magneti). Limba corsicana seamana cu toscana medievala si unele inflexiuni o apropie de limba romana (multe cuvinte se termina in "u", cum ar fi numele propriu Petru), asa ca pentru un italian sau, si mai bine, pentru un roman care stie italiana, nu e dificil sa se inteleaga cu localnicii. Limba corsicana se invata, acum, la scoala, dar corsicanii nu si-au realizat visul de a avea, asa cum se intamplase pe vremea lui Paoli, o universitate in limba lor. Sondajele arata, insa, ca majoritatea populatiei locale, desi este in favoarea cresterii puterii teritoriale, nu agreeaza ideea independentei totale fata de statul francez. Nici francezii nu ar accepta ca locul unde s-a nascut Napoleon, in 1769, sa nu mai fie teritoriu francez. Cat despre Napoleon, nu este in mod deosebit iubit de corsicani, fiind vazut de acestia, mai degraba, ca un tradator care s-a dat de partea dusmanului.
Situatia este, insa, mult prea complicata, pentru ca eu sa am pretentia de a fi inteles exact mersul lucrurilor.
Si corsicanii sunt niste firi complicate, de un orgoliu nemasurat. Cu ocazia reformei administrativ-teritoriale, cand pe insula au fost create 2 departamente, acestea au fost denumite: Haute Corse (Corsica de Sus) si Corse du Sud (Corsica de Sud). Locuitorii din sud nu ar fi acceptat ca departamentul lor sa se numeasca Basse Corse (Corsica de Jos). Un alt exemplu este denumirea placutelor de inmatriculare: la ultima  reorganizare, ar fi trebuit ca fiecaruia din cele 2 departamente sa ii fie alocat cate un numar, la fel ca pentru celelalte departamente, ceea ce, in mintea corsicanilor, ar fi insemnat ca unii sunt inaintea altora. Noroc cu un functionar francez, care a avut ideea geniala de a atribui: 2A pentru Corse du Sud (A, pentru ca are capitala la Ajaccio) si 2B pentru Haute Corse (B, vine de la Bastia, capitala de departament).   
Capul de maur este binecunoscuta emblema a insulei. Figura a fost imprumutata de pe steagul regelui Aragonului, ajuns si el stapan, odata, peste aceste pamanturi, care a vrut ca pastreze vie amintirea victoriilor asupra paganilor. Adoptata, oficial, de republica lui Pasquale Paoli, interzisa sub dominatia franceza, a devenit in zilele noastre drapelul regional. Astazi, la fel ca pe vremea efemerei independente, maurul are ochii neacoperiti, dar imaginea initiala, adoptata si de patriotii corsicani care luptau impotriva dominatiei straine, avea banda alba deasupra ochilor. Sardinia are un drapel asemanator, cu 4 capete de mauri despartiti de crucea rosie a Sfantului Gheorghe, simbolul Republicii Genova. De altfel, similaritatile de traditie, istorie, geografie, limba, etc. ma fac sa consider Sardinia ca pe un fel de sora mai mare a Corsicai.

7 comentarii:

  1. Corsica este atat de aproape de natura, pentru ca bastinasii au facut doar eforturi minime pentru a se departa de ceea ce le-a dat Al de sus, in nemarginita lui indulgenta. Drumurile sunt cam ca pe la noi, casele, cu putine exceptii, sunt modeste (asta pentru ca sunt rasisti si nu prea au tigani, ca noi, pentru a dezvolta arhitectura tipica - vezi turnuletele spiralate si cu aripioare, tot mai prezente in peisajul mioritic). La capitolul terenuri abandonate si terenuri nelucrate, cred ca ne bat chiar si pe noi. Urmarea firesca: preturile de 2,3,4,5 sau mai multe ori mai mari decat in Franta sau Italia. Diferenta cea mai mare este la preturile produselor agricole, bineinteles!. Doar smochinii se gasesc peste tot, pentru ca sunt salbatici, adica natura i-a facut sa se inmulteasca si sa se adapteze in orice conditii. Turistul civilizat nu are de unde fura o fructa... Italienii astia degenerati, cu pretentii de independenta, nu vor putea niciodata sa traiasca pe picioarele, pentru ca asta ar insemna sa munceasca. E mai simplu sa puna cate o bomba, din cand in cand, iar statul tutelar le prelungeste intretinerea. Asa, toata lumea e multumita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ramiro@ Iti dai seama ce infloritori vor fi cand vor incepe sa munceasca si pamanturile! O sa fie raiul de pe pamant. Si, oricum, pe lumea asta nu conteaza numai sa muncesti cu disperare.

    RăspundețiȘtergere
  3. chiar nu stiam toate astea, ca ne bate si pe noi gandul sa dam o tura pe acolo. e asa un plan...intr-o zi cu soare :)
    citisem intr-un ziar, acum citeva luni, nu cu mult timp in urma, ca atunci cand s-a deschis Decathlon parca in Corsica, in prima zi s-a epuizat tot stocul de arme si cartuse :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Micky@ Corsicanii par, intr-adevar, mai aprigi la manie. Am inteles ca distractia lor de baza este sa dea foc la cladiri, paduri, etc.
    Oricum, Corsica merita vazuta, dar trebuie o pregatire, pentru a reusi sa o intelegi cat de cat.

    RăspundețiȘtergere
  5. oricum mie imi plac locurile mai altfel...daca ar fi dupa mine as da o tura prin siria, egipt, iran (chiar si acum, cu nebunia asta) :D
    merci pentru adaugare, facut la fel :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirela, ce surpriză plăcută, să-ți descopăr blogul! Ești veterană, după câte văd. Blogul meu e bebe, cu caș la gură și muci în nas. Mulțumesc frumos că l-ai băgat în seamă și adăugat pe lista ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Petru Dumitriu@ Cei din urma vor fi cei dintai! Si apoi, eu nu ma pot pune cu dvs. Dar daca aveti nevoie de ajutor pe partea tehnica, vi-l ofer cu placere.

    RăspundețiȘtergere