luni, 20 august 2012

Urbino, un oras ideal

Plimbandu-te, astazi, prin Urbino e mai usor decat in alte locuri sa iti imaginezi trecutul. Pentru ca orasul pare neschimbat. Doar turistii (destul de putini) si cele cateva restaurante si magazine amintesc ca esti, totusi, in secolul XXI.
Ai, astfel, sansa sa iti faci o impresie de cum arata un oras ideal, conceput de mintile luminate ale Renasterii: totul este ordine, rationalitate, armonie. 
Arhitectura acelor vremuri dorea sa reflecte libertatea si armonia organizarii sociale. Este o perioada magica in istoria orasului Urbino, condus de ducele Federico da Montefeltro (1422-1482), unul dintre marii mecena ai Renasterii italiene, dar si un om politic luminat, care a incheiat un pact cu concitadinii prin care s-a angajat sa ii respecte, sa aiba grija de ei si de libertatile lor. Celebrele portrete ale lui Federico si celei de-a doua sotii, Battista Sforza, pictate de Piero della Francesca, se gasesc la Galeriile Uffizi din Florenta.
Arhitectura este, in acelasi timp, o imagine a conceptiei asupra lumii, care se considera ca era creata dupa un proiect matematic divin. Matematica era, asadar, cea care apropia creatia umana de cea divina.
Strazile si casele orasului pastreaza inca atmosfera acestei renasteri matematice. Materialele de constructie, de o culoare calda si neteda, adauga o nota de serenitate si luminozitate  

Locul cel mai semnificativ este Palatul ducal, astazi sediul Galeriei Nationale a regiunii Marche, care gazduieste o colectie bogata de tablouri (Piero della Francesca, Paolo Uccello, Tizian, Rafael), tapiserii (dupa desenele lui Rafael), ceramica, obiecte arheologice, etc. Mie mi-au placut, mai ales, curtea interioara cu arcade de forme clasice armonioase, fatada impunatoare cu turnuri dinspre Poarta Valbona, precum si celebrul birou al ducelui, pastrat aproape intact, cu pereti acoperiti cu intarsii de un mare rafinament si o simbologie bogata, realizate in tehnica trompe l'oeil si cu cele 28 de portrete de oameni celebri (dintre care 14 au plecat cu trupele lui Napoleon si nu s-au mai intors). Merita vizitate si subteranele, adevaratul motor al palatului, unde se aflau bucatariile, baile (3 cazi, dupa modelul roman, cu apa rece, calduta si calda), spalatoria, vopsitoria, grajdurile. Cel mai interesant mi s-a parut aici sistemul de
colectare a apei de ploaie si a zapezii (zapada era amestecata cu paie si se pastra, astfel, peste vara).  
Urbino este, totodata, locul unde s-a nascut Rafael, iar casa natala este bine conservata si poate fi vizitata. 
Dintre toate orasele renascentiste, Urbino este cel mai cunoscut exemplu de oras real inspirat de un proiect ideal. Nu intamplator, aici se gaseste, in Palatul ducal, celebrul tablou "Orasul ideal", modelul de perfectiune al orasului renascentist, al carui autor se stie doar ca a fost un pictor toscan de secol XV (se presupune ca ar fi putut fi Piero della Francesca, Leon Battista Alberti sau, poate, Luciano Laurana, arhitectul care a construit, asa cum il stim noi azi, Palatul ducal). Pictura mai are doua surori, pastrate la Baltimore si Berlin, asupra carora planeaza acelasi mister in privinta autorului si a scopului urmarit, dar care par sa fi fost concepute tot la curtea ducelui de Urbino. 
Tabloul pastrat la Urbino


Tabloul pastrat la Baltimore

Tabloul pastrat la Berlin



3 comentarii:

  1. Foarte interesant. Imi place arhitectura cladirilor, si mai ales culoarea lor deschisa si calda. Nu stiam ca aici s-a nascut Raffaello.

    RăspundețiȘtergere
  2. Constat, cu oarecare dezamagire, ca eviti sa spui la ce le trebuia stapanilor palatului zapada in timpul verii: isi faceau inghetata, poate si granita. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea a-si raci vinul alb. E mai greu de crezut, dar carciumarii bucuresteni isi faceau ghetarii, in timpul iernilor interbelice, dupa aceesi metoda antica (era cunoscuta cu mult inaintea romanilor). In borte sapate mai adanc decat un beci obisnuit, aduceau gheata formata pe Dambovita si o acopereau tot cu paie, facand-o sa reziste pana vara. De acolo, cand era nevoie, mai scoteau cate o bucata si o puneau in frapiera. Poate faceau si inghetata, dar eu nu stiu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ramiro@ Da, se gasea ingheta buna si in Bucuresti, in perioada interbelica. Dar o faceau italienii, dupa o reteta numai de ei stiuta.
    Da' esti sigur ca numai pt inghetata si vin aveau nevoie "urbinatii" (sau cum se spune pe romaneste, ca nu stiu) de ghetarie? Si cu mancarea ce faceau, cu laptele, carnea s.a.? Sau consumau totul proaspat?

    RăspundețiȘtergere