^

Argillà 2012 - Targul de ceramica de la Faenza

O data la 2 ani, la Faenza are loc Argillà, unul din cele mai importante festivaluri ale ceramicii din Europa. In anii impari, aceeasi manifestare are loc in Franta, la Aubagne, langa Marsilia. 

Pe 31 august, 1 si 2 septembrie, strazile orasului s-au umplut de tejghelele artizanilor ceramisti veniti din toata lumea. Cei mai numerosi sunt, desigur, italienii, dar erau si multi francezi si spanioli, cativa olandezi, englezi, sloveni, polonezi, cehi, unguri, austrieci, nemti, greci. Invitata de onoare a fost, in acest an, Finlanda. Majoritatea expun ceramica contemporana decorativa, o explozie de forme, culori, tehnici si idei. Mie mi-au placut, slovenii si, mai ales, polonezii, care pareau sa aiba cea mai multa imaginatie si curaj in folosirea culorilor. Ceramica traditionala am vazut doar in cateva locuri, de Faenza si Caltagirone (Sicilia).

Am avut placerea sa gasim, chiar in piata centrala, Piazza del Popolo, un stand al unor mesteri din Horezu. Cei doi mesteri ne-au marturisit ca fara ajutorul Asociatiei Romane a Localitatilor Centre de Ceramica, nu ar fi fost posibila participarea lor la targ. Prezenta lor era inedita, nu numai pentru ca erau printre putinii care expuneau ceramica traditionala, dar, mai ales, pentru tehnicile arhaice folosite. Acestia ne-au facut si o demonstratie, urmarita cu interes de italieni. Modelele specifice de Horezu se aseamana cu cele de pe unele vase italiene de ev mediu, iar profesoara mea italiana de ceramica voia sa stie din ce secol dateaza aceste tehnici, dar mesterii romani stiau doar ca le-au invatat de la parinti, care le stiau de la bunici si tot asa...

Ar fi bine sa ajungeti la Faenza cand are loc Argillà, dar, daca nu e posibil, puteti sa va faceti o parere despre istoria si starea actuala a ceramicii, vizitand Muzeul International al Ceramicii (bombardat serios de Aliati si refacut dupa al doilea razboi mondial) . Faentinii de astazi iau foarte in serios aceasta arta mostenita de la inaintasi (cuvantul "faianta" vine chiar de aici), dovada este si faptul ca primaria are un consilier special (assessore) pentru ceramica. 

Noi, impreuna cu profesoara de ceramica si ceilalti colegi, am petrecut o zi minunata, datatoare de energie si, speram, de idei geniale. 

Argillà 2012 - Targul de ceramica de la Faenza Argillà 2012 - Targul de ceramica de la Faenza Reviewed by Mirela on duminică, 2 septembrie 2012 Rating: 5

10 comentarii

  1. si acu spui? l am ratat deci pe ala de la Aubagne :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Locuiesc aproape de Faenza, te rog ca peste doi ani sa ne anunti din timp despre deschiderea targului, ca sa pot sa il vizitez! Antonia

    RăspundețiȘtergere
  3. Micky@ vezi si tu partea plina a paharului: e mai putin de un an pana la targul de la Aubagne, pe cand italienii trebuie sa mai astepte inca doi ani...

    RăspundețiȘtergere
  4. Antonia@ Mi-ar placea sa mai fiu aici peste doi ani, dar cred ca tu vei fi aceea care imi vei povesti targul viitor de la Faenza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte interesant targul si foarte faine exponatele. E o adevarata munca sa faci asa ceva imi inchipui. Deosebit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Larisa@ Fara munca, nu se realizeaza nimic in lumea asta civilizata!

    RăspundețiȘtergere
  7. O dată pe an, vine și la mine pe stradă un târg de ceramică. Se cheamă “Marché des Potiers”. La sfârșitul săptămânii viitoare. Dacă va fi vreme frumoasă, fac niște poze și ți le trimit. Să le publici la tine, pentru comparație.

    RăspundețiȘtergere
  8. Petru Dumitriu@ Abia astept pozele. Multumesc! Le public, dar cu un articol scris de dvs., ca invitat pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu părere de rău, Mirela, dar nu pot să mă țin de promisiunea făcută! Am fost la târgul olarilor de la Ferney-Voltaire pe 15 septembrie (“Marché des potiers”, cum i-a zis aici, am făcut fotografii, chiar multe, dar ...

    Expozanții nu au fost meșteșugari de rând ci artiști. Vreo 25 de artiști ceramiști au expus piese frumoase, de colecție, unicate, foarte scumpe de altfel. Stiluri diferite, dar multă imaginație și a formelor și a culorilor. Aș fi avut chiar dificultatea de a alege o fotografie mai cu tâlc.

    Vremea a fost de vină, fiind prea frumoasă. 15 și 16 septembrie au fost pe-aici zile superbe cu un soare onctuos, ca mierea, și o lumină prietenoasă și caldă, numai bună de poze. Așa încât, după târg am fost în grădina Palatului Națiunilor care s-a deschis pentru toată lumea, să văd stupii de albine dăruiți de Elveția și mai presus de toate de o suită de concerte de toate felurile, unul după altul. Bineînțeles, că am pozat cu frenezie. Memoria digitală suportă orice, spre deosebire de fotografiile pe peliculă, care obligau pe nepricepuți să facă poze mai rare și mai studiate. Printre alte personaje am prins în obiectiv și o vioară Stradivarius, păzită de un bodyguard lat și vigilent (apropo, i-am auzit pe unii dintre ei, salutându-se la telefon. La despărțire își spun „I’ll always love you”. Nostim!)

    In fine, duminică am fost la o sarbătoare a recoltei pe niște dealuri superbe, desenate parcă cu rigla inginerului, dar decorate cu harul pictorului. Se înțelege că am făcut poze cu nemiluita. Ba chiar și video clipuri la defilarea unui cortegiu, de felul carnavalului dar și al carelor alegorice.

    Strașnică recoltă! La propriu și la figurat. Cum am ajuns acasă am purces la transferarea lor pe calculator. Din cauza filmulețelor video, probabil, mi s-a blocat Windows Explorer o dată, de două ori, până când am descoperit cu stupefacție că toate pozele de pe aparatul foto au dispărut fără urmă înainte de a fi transferate. Cam vreo 180!

    Așa că, adio ceramici și porțelanuri, vii încărcate de rod și alegorii rurale, albine onusiene și viori păzite de malaci! Ca să nu mai vorbim de cheful de articole de blog, care s-a evaporat și el!

    Asta este, nu poți să le ai pe toate în viață.

    RăspundețiȘtergere
  10. Petru Dumitriu@ Am citit cu sufletul la gura comentariul dvs., se simtea, inca de la inceput, ca finalul va fi de groaza.
    Imi pare rau de pozele cu ceramica, dar, si mai mult, de albinutele onusiene. Dar sper ca ele sa ramana acolo, sa ii indulceasca pe functionari si pe diplomati si, chiar sa ii si mai intepe, cand e cazul. Destepti elvetienii astia! Vedeti cum se face diplomatia?!

    RăspundețiȘtergere

nRelate Posts Only