duminică, 7 aprilie 2013

Accademia di Romania la Roma

Roma are atâtea de oferit, încât îți este greu să alegi unde și ce să vizitezi. Și, totuși, vă recomand un loc mai puțin turistic și, de aceea, mai puțin cunoscut: Accademia di Romania. Se află în apropiere de Villa Giulia, sediul Muzeului Național Etrusc și Villa Borghese, unul din parcurile cele mai mari și frumoase ale Romei, în care se află faimoasa Galleria Borghese, unul din locurile cu cea mai mare densitate de capodopere de artă din lume.
De ce ar trebui să vedem Accademia di Romania?
Pentru că este un colțișor de România în mijlocul cetății eterne, pentru că ne amintește că eram și noi în stare, odată, să ținem pasul cu țările cele mai avansate, pentru că este o clădire frumoasă, în stil neoclasic și pentru că, dacă aveți mai mult timp la dispoziție, puteți să-i treceți pragul, la ceas de seară, dacă se desfășoară vreo manifestare cultural-artistică (expoziții, prelegeri, concerte, prezentări de carte, etc.).

Școala Română de la Roma și-a început activitatea la 1 noiembrie 1922, într-un local închiriat, iar primul său director a fost marele arheolog Vasile Pârvan (în același timp se deschidea Școala Română de la Paris, avându-l ca director pe Nicolae Iorga).
Accademia di Romania, în sediul actual, a fost inaugurată la 10 ianuarie 1933, în prezența șefului guvernului italian, Benito Mussolini, și a președintelui Academiei Italiei, Gugliemo Marconi (cel care a inventat radioul). Și astăzi, pe o plăcuță aflată în holul central, Mussolini este menționat printre principalii donatori (grație importantei donații de carte italiană), alături de Vasile Pârvan și Academia Română. Clădirea a fost construită cu banii Băncii Naționale a României, de către arhitectul Petre Antonescu, după mai multe modificări ale proiectului inițial, care a fost redus și făcut să semene cât mai mult cu clădirile înconjurătoare și să conțină cât mai puține elementele de arhitectură tradițională românească. Era vremea regimului fascist în Italia și, chiar dacă guvernele celor două țări întrețineau relații cordiale, nu era indicat să deranjezi anumite sensibilități...
De ce a fost creată Accademia di Romania? Ideea a apărut imediat după Primul Război Mondial, când România unită voia să își afirme propriul loc printre națiunile europene, susținut de legăturile cu lumea latinității și originea romană. Astfel, Accademia di Romania a devenit un loc în care cei mai merituoși studenți și cercetători români veneau, ca bursieri ai statului român, să studieze istoria, arheologia, istoria artei și arhitecturii, filologia și istoria literaturii în bibliotecile și arhivele italiene și vaticane, contribuind, astfel, prin contactul cu Roma, la racordarea culturii române la valorile europene. Dinu Adameșteanu, Emil Condurachi, Constantin Daicoviciu, Mariana Nicolesco, Marian Papahagi sunt doar câțiva dintre bursierii găzduiți aici și deveniți ulterior autorități în domeniile lor.  
De altfel, multe state au înființat institute de cultură în capitala italiană. Accademia di Francia a fost creată în 1666, pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, celelalte au luat naștere la începutul secolului XX (Marea Britanie, Germania, Danemarca, Belgia, Austria, Egipt, Spania, Olanda, Polonia, Ungaria, SUA).
Accademia di Romania a fost închisă în 1947 de către autoritățile comuniste (clădirea rămânând în îngrijirea Ambasadei României), în 1969 a fost redeschisă Biblioteca și, de-abia în 1990, și-a reluat vechiul nume și atribuțiile inițiale. Din 2008 este condusă de istoricul remarcabil Mihai Bărbulescu, profesor și membru corespondent al Academiei Române.
Astăzi, după mai bine de două decenii de la redeschidere, dar într-un context economic global precar, Accademia încearcă să redevină ce a fost odată. Și, în multe privințe, pare că a reușit. Bursierii au revenit și au umplut cu verva lor biblioteca și celelalte încăperi, în fiecare săptămână au loc diverse activități cultural-științifice, anuarul Ephemeris Dacoromana și-a reluat apariția, clădirea a fost, de curând, renovată. Așa că vă așteaptă să îi faceți o vizită.

6 comentarii:

  1. Cred ca ar fi trebuit sa accentuezi mai apasat faptul ca acum, la conducerea Accademiei di Romania, se afla din nou un intelectual de marca, specialist in chiar unul dintre domeniile pentru care a fost creata aceasta institutie. Mai mult, el provine din partea cea mai romana a Daciei traiane si, culmea, e cadru didactic, deci croit pentru a lucra cu bursierii. Nu e putin lucru ca seful sa aiba habar de rostul asezamantului pe care il conduce. Situatia imi pare atat de rupta de realitatea romaneasca actuala, incat nu pot sa nu ma intreb cat va mai dura pana sa fie "remediata".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi ideea că omul potrivit trebuie să stea la locul potrivit nu se prea mai aplică la noi. Criteriile de selecție sunt altele și am constatat și noi că merge și așa, deși așa-ul astă înseamnă din rău în mai rău.
      Dar să sperăm că, în final, binele va învinge răul, iar noi vom fi ce-am fost și mai mult decât atât.

      Ștergere
  2. hai ca am facut ceva si azi, sunt mai desteapta ca ieri :D nu stiam de academie,merci. bine, eu n-am ajuns inca la Roma...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am contribuit la deșteptarea ta :)

      Ștergere
  3. Din câte ştiu şi Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost directorul acestei şcoli. Dar mă bucur că ai scris acest articol tare interesant şi, dacă voi mai ajunge în Roma, sigur o să merg şi aici. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Zoe Dumitrescu Bușulenga a fost director. Dacă ajungi pe lângă Accademie, poți să vizitezi și muzeul egiptean de la Academia Egipteană, care este chiar lângă a noastră. Intrarea este gratuită, iar programul este până la orele 17.00.

      Ștergere