^

Stresa, pe malul Lacului Maggiore

Stresa este unul din locurile acelea de o frumusețe ruptă din rai, în care îți este de ajuns să stai cu ochii deschiși, să te uiți în preajmă și să te bucuri de ceea ce a creat natura, ajutată de italieni. Este un loc în care te simți conectat la frumusețea din jur și altceva nu mai contează.
Lago Maggiore, cu țărmurile muntoase inundate de flori, presărate cu vile și hoteluri, în care luxul are bunul gust de început de secol XX, grădinile create de arhitecți măiaștri, străduțele cu negoțuri cu produse tipice și restaurante șic, toate acestea ar fi suficiente să îți ofere momente de bucurie. 


Și totuși, vă recomand să luați vaporașul și să vizitați "cele trei minuni ale Lacului Maggiore": Isola Bella, Isola Madre și Rocca Borromeo. Noi am fost doar pe Isola Bella, se ajunge în 10-15 minute, turul tuturor celor trei insule durează cam 4 ore. 

Isola Bella pare ea însăși un vapor, cu un palat la prova și o grădină terasată la pupă. 

Palatul Borromeo a fost construit de familia omonimă, căreia îi aparține și astăzi, o importantă familie aristocratică milaneză care i-a dat pe San Carlo Borromeo și alte personaje ilustre, oameni politici sau ai bisericii. Construcția palatului, de gust baroc cu nuanțe manieriste, a fost inițiată în 1632, de Carlo III Borromeo, pentru soția sa Isabella d'Adda și continuată de generațiile succesive. 

Interioarele sunt elegante și somptuoase, unele încăperi au vederi fermecătoare către lac, inedite pentru mine au fost și sălile subterane, niște grote artificiale, decorate cu pietricele și cochilii, unde locatarii se fereau de căldura verii. De deosebită valoare sunt tapiseriile flamande de secol XV și, mai ales, galeria care adăpostește colecția de peste 150 de tablouri a familiei, cu opere de Correggio, Rafael, Guido Reni, Tițian, Antonello da Messina (preferatul meu). 


Grădina, "all'italiana" construită în 10 terase cu o vegetație luxuriantă (azalee, rododendroni, orhidee, camelii, magnolii, portocali și lămâi, etc.), este înfrumusețată de fântâni și statui personificând râuri, anotimpuri și vânturi (căci fiecare vânt are numele și trăsăturile lui). Statuia Licornului, încălecat de Amor, emblema casei Borromeo, tronează în vârful piramidei de terase. Totul este foarte frumos, dar grădina este pur și simplu magică. Sau așa mi s-a părut mie, într-o zi însorită de primăvară, în care strălucirea soarelui, reflectată de luciul apei, crea un farmec aparte.
Stresa, pe malul Lacului Maggiore Stresa, pe malul Lacului Maggiore Reviewed by Mirela on sâmbătă, 1 iunie 2013 Rating: 5

7 comentarii

  1. Felicitări, foarte frumos şi interesant!Nu am fost încă pe cele trei insule, nici nu ştiam că există. Superbe imagini!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu stiam de existenta insulelor. A fost, sa zicem, o surpriza frumoasa.

      Ștergere
  2. Insula a fost aleasă între cele trei, pentru că se adapta cel mai bine aşteptărilor proprietarilor şi intenţiilor constructorului: evidenţierea arhitectonică a legăturii plastice, nu doar imaginare, dintre palat, insulă şi apă. Ca să dau şi un exemplu la îndemână, astfel încât să nu-mi explici apoi nici tu, nici altcineva, ce legături sunt, de obicei, între o insulă şi apa care o înconjoară, precizez că mă refer la terasa pavată cu piatră şi la locurile de acostare a ambarcaţiunilor. Unele dintre ele erau semicufundate, pentru a fi oricând la înălţimea dorită de proprietari, indiferent de nivelul lacului într-un moment sau altul ş.a.m.d. Nu-mi este clar cum era rezolvată problema celor legaţi mai mult de natură, decât de picturile din palat, şi treceau înot de pe un mal pe altul. În orice caz, e simplu să-ţi faci un aşa palat, trebuie doar să ai cu ce, să ai cu cine şi, mai ales, să ai timpul şi dispoziţia necesare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu înțeleg prea bine ce ai vrut să spui. Cred că trebuie să ne întoarcem prin locurile respective, poate așa reușesc să pricep ce ai vrut să spui.

      Ștergere
  3. Mirela, se înțelege că articolele tale îmi fac poftă de Italia, chiar dacă sunt prea rușinos să o mărturisesc.

    Neputând să vin la fața locului să văd peisajele, am adus niște peisaje la mine, prin penelul unui pictor italian.
    Am vernisajul, luni, 15 iulie 2013. Ești poftita mea!

    Aș posta pe blogul tău afișul și invitația, lucrate de un iscusit designer contemporan, dar nu știu cum. Dacă știi tu cum, instruiește-mă, te rog!

    Petru

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitări! Vin cu plăcere, dar numai virtual. Soluția este să îmi trimiteți afișul și invitația pe e-mail, iar eu le voi pune pe blog. Aștept cu nerăbdare.

      Ștergere
  4. Foarte ingenios! Mersi, Mirela, pentru formula agreabilă de postare!

    Dacă la vernisaj va veni un autocar plin, dinspre tunelul Mont Blanc, voi ști că nu sunt români trimiși la vot, ci piemontezi veniți să verifice dacă peisajele pictate sunt la fel de frumoase precum cele reale.

    RăspundețiȘtergere

nRelate Posts Only