vineri, 16 noiembrie 2012

In Puglia si Basilicata, pe urmele lui Dinu Adamesteanu

Daca ajungi in Puglia si Basilicata, ca turist, asa cum am facut noi, este greu sa nu dai de urmele lasate de Dinu Adamesteanu (1913-2004).
Marturisesc ca nici eu nu stiam cine este. Am citit prima data despre el in cartea "O casa in Sicilia" a scriitoarei engleze Daphne Phelps. Povestea ca, in primii ani dupa razboi, a intalnit un tanar arheolog roman, entuziast si iubit de localnici, pentru ca au primit nu numai un loc de munca pe santierele arheologice conduse de el, dar au invatat si sa aprecieze patrimoniul mostenit de la greci si romani.


Am aflat, apoi, ca el a fost mult mai mult de atat. Si-a inceput munca de arheolog la Histria, in 1935, apoi a obtinut o bursa de studii la Accademia di Romania, ajungand la Roma in 1939. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, decide sa ramana in Italia. Cetatenia romana ii este retrasa si va obtine cetatenia italiana in 1954, pentru merite stiintifice.
In Italia, devine un arheolog de referinta, un deschizator de drumuri: a fost primul care a utilizat fotografiile aeriene in cercetarea arheologica, a intuit corect ceea ce, apoi, a fost verificat de descoperirile arheologice, ca raporturile dintre populatiile indigene si greci au fost mai complexe decat cele oferite de modelele coloniale clasice (in care grecii isi stabileau coloniile, subjugand populatiile locale), a deschis si organizat multe santiere arheologice si muzee in Sicilia, Puglia si Basilicata si a promovat ideea ca obiectele arheologice sa ramana in teritoriu, acolo unde au fost descoperite. Si-a inceput activitatea in Italia, pe santierele arheologice din Sicilia. A fost, apoi, director al Aerofototecii din cadrul Ministerului Instructiei Publice (1959-1990), primul director al Supraintendentei arheologice a Basilicatei (1964-1978) si Pugliei (1977-1978) si profesor la Universitatea din Lecce (1971-1983), printre multe altele. Considerat fondatorul arheologiei din Basilicata, Muzeul arheologic national din Potenza ii poarta numele, ca si Scoala de Specializare in Arheologie Clasica si Medievala, din cadrul Universitatii din Lecce.
Noi nu am ajuns, nici pe departe, prin toate locurile semnificative pe unde Dinu Adamesteanu a lasat o farama de nemurire. Sicilia si partea meridionala a peninsulei italiene constituiau Magna Grecia, zona colonizata de greci inca din cele mai vechi timpuri ale istorie Italiei (secolul VIII i.H.). Nu e de mirare, prin urmare, bogatia de situri si descoperiri arheologice din zona.

Spargatorul de nuci
Am vizitat muzeul arheologic din Taranto, unde am gasit mentionat numele lui Dinu Adamesteanu printre cei care au contribuit (pe vremea cand era la conducerea Supraintendentei arheologice a Pugliei) la organizarea muzeului. Daca ajungeti prin preajma, merita sa il vizitati. Veti gasi statuete si bijuterii de aur de o mare finete si alte obiecte deosebit de frumoase si bine pastrate de pe vremea grecilor, cei care au infiintat asezarea Taras, in anul 706 i.H., precum si mozaicuri din timpul romanilor. Dar vedeta este spargatorul de nuci (veritabil!), vechi de peste 2300 ani, o adevarata opera de arta.
Domul din Lecce
Am fost, de asemenea, la Lecce, unde Dinu Adamesteanu a fost profesor de etruscologie si antichitate italica, apoi de topografie a Italiei antice. Orasul, ca si restul teritoriului care formeaza tocul cizmei italice, denumit Salento, este vestit pentru exuberanta baroca a fatadelor bisericilor, lucrate cu maiestrie in piatra calcaroasa locala, de o calda culoare alb-galbui. Interesant mi s-a parut ca amfiteatrul roman, descoperit la inceputul secolului XX, se afla chiar in piata centrala, Piazza Sant'Oronzo.
Am ajuns si la Metaponto, unul din cele mai importante orase ale Magnei Grecia, unde a trait si murit Pitagora. E suficient sa vezi platforma de unde poti cuprinde cu privirea, de la inaltime, intregul site arheologic, pentru ca sa iti dai seama ca si pe aici a trecut Dinu Adamesteanu. Nu departe se afla localitatea Policoro, unde exista un alt santier arheologic drag lui, dar unde avea casa in care a trait pana in ultima clipa.
Matera
La Matera am fost sa vedem "orasul de piatra", asezarea sapata in roci calcaroase si locuita neintrerupt din paleolitic, devenita, in 1993, patrimoniu UNESCO. Combinatia de roci si arhitectura, canioane, galerii subterane si cladiri sapate in calcar creeaza un peisaj de o mare frumusete. Se spune ca seara este si mai frumos, cand luminile caselor creeaza o imagine de basm de Craciun. Nu stiam ca exista situri arheologice, si nici ca Dinu Adamesteanu s-a pasionat de ele, dar semnele lasate de el par sa fie peste tot.
M-am bucurat sa descopar atatea realizari ale celui care a fost Dinu Adamesteanu, caci, desi a murit cetatean italian, el s-a nascut roman si nu a uitat niciodata de tara lui.

4 comentarii:

  1. ei uite romanii astia ar trebui pomeniti mai des, nu altii,stim noi care. like :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur ca ar trebui pomeniti mai des, pentru ca ei au facut ceva bun pentru tara lor. Dar asa erau educati: sa nu existe nimic mai important decat Romania! Adamesteanu a fost nevoit sa plece din tara, pentru a nu infunda puscaria. Culmea, nici puscaria nu mai era, atunci, romaneasca, chiar daca era plina de romani si se afla pe teritoriul national. Adamesteanu a stiut, mai tarziu, sa inchida ochii si sa faca un compromis necesar pentru a putea reveni in Romania care, in ciuda regimului din acele vremuri, tot tara lui ramanea. Regimul devenise romanesc (asa-i la noi!) si nu-l mai voia in puscarie, pentru ca era mult mai de folos afara. Chiar i-a publicat cea mai importanta carte, lucru formidabil pentru studentii interesati. Deocamdata, mergem mai departe asa cum putem...

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant! Eu am dat de urmele unei expozitii foto-documentare despre italienii care au emigrat in Romania incepand de la sfarsitul secolului XIX si pana la razboiul al doilea.

    Pare incredibil dar italienii veneau sa munceasca in Romania si din veniturile obtinute sa-si ajute familiile sarace ramase in Italia!

    Munceau cu precadere in constructii: mesteri pietrari,zidari, dar au venit si arhitecti, ingineri. Si printre descendentii lor se numara personalitati importante si din alte domenii.

    Dupa razboi au fost insa persecutati ca ... fascisti ... si au plecat care incotro.

    Dar nu mai intru in amanunte pentru ca as vrea sa aduc expozitia la Geneva sub auspiciile unei organizatii internationale.

    http://petrudumitriu.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Italienii au început, din nou, să plece din Italia, semn că nu mai e de trăit nici pe la ei. Cand peste 30% dintre tinerii laureați nu își găsesc de muncă, de ce ar mai rămâne în țară, când alte meleaguri le oferă o viață mai bună?

      Ștergere