miercuri, 12 iunie 2013

O bucățică de Siena

Siena este un oraș care nu poate fi vizitat într-o zi, cât am avut noi la dispoziție. Așa că vezi ce poți și pleci cu speranța că vei reveni, ca să îi colinzi toate străduțele, să te bucuri de toate priveliștile oferite spre peisajele toscane din jur, să îi descoperi toate comorile de artă, să te afunzi în frumusețea care te înconjoară de pretutindeni.  
Piazza del Campo, sufletul și simbolul Sienei, este una dintre cele mai spectaculoase piețe italiene. Imensă, în formă de cochilie, ușor înclinată, respectând panta naturală a terenului, este realizată în cărămidă și are 9 raze albe de marmură, care amintesc de Guvernul celor Nouă, perioadă de maximă înflorire a orașului (1287-1355). În zilele însorite, este plină de turiști care își trag un pic sufletul și care stau comod pe jos, de parcă ar fi la plajă.

Piața este locul unde are loc celebrul Palio, o întrecere hipică la care participă cele 17 Contrade (un fel de cartiere, cu nume de animale) și care se ține de două ori pe an (2 iulie și 2 august). Palio nu este o simplă sărbătoare de origini medievale, cu oameni frumos îmbrăcați în costume de epocă, este o cursă adevărată, pe viață și pe moarte. Contradele sunt bine organizate și au greutate în viața publică, iar cea care câștigă Palio se bucură de toate onorurile. Așa că, dacă trăiești aici, e bine să te înscrii într-una dintre contrade...
Piața se dechide către Palazzo Publico, clădire din cărămidă și marmură, inițiată la sfârșitul secolului XII, un exemplu strălucitor al goticului sienez, de inspirație franceză, care va fi model pentru întregul oraș. Palatul este flancat de Torre del Mangia, emblema autorității comunale, care, probabil că oferă o imagine de neuitat asupra Pieței (când am fost noi, era închis din cauza unei ploi anemice, măsură care a trezit nedumerirea turiștilor nordici).
Clădirile din jur se încadrează armonios peisajului și nu întâmplător, căci deja din 1297 existau reguli de construcție pentru palatele care mărginesc Piața. Sobrietatea lor arhitectonică este compensată de Fonte Gaia, fântână construită în 1419 de marele sculptor sienez Jacopo della Quercia, dar înlocuită în 1858 cu o copie, din cauza gravei deteriorări.
Palazzo Publico merită din plin o vizită, pentru frescele de secol XIV, de o mare valoare artistică și istorică, dintre care, cea mai vestită este cea pictată de Ambrogio Lorenzetti, intitulată Alegoria bunei și relei guvernări, aflată în Sala Păcii. În reprezentarea efectelor bunei guvernări, orașul este înfloritor, terenurile agricole din jur sunt lucrate cu grijă, oamenii sunt veseli și muncesc cu drag. Din scena relei guvernări nu au mai rămas decât câteva fragmente, dar important este că a rămas ce e frumos și bun, să ne fie și nouă de învățătură.
O altă frescă magnifică este La Maestà, opera lui Simone Martini, pictată pe unul din pereții din Sala Mapamondului, care înfățișează Sf. Maria cu pruncul, înconjurată de îngeri, sfinți și apostoli. Ne putem face, astfel, o impresie despre școala de pictură sieneză, dezvoltată în secolele XIII-XV, caracterizată de eleganța rafinată în folosirea desenului, sensibilitate pentru decorații și pentru fondul auriu, în căutarea unei expresivități care să se îndepărteze de imobilismul picturii bizantine. Picturile maeștrilor sienezi sunt, pur și simplu, frumoase și îți induc o stare de serenitate, cel puțin acesta a fost efectul asupra mea. Cunoașterea picturii sieneze poate fi aprofundată la Pinacoteca Națională
În pelegrinările prin oraș, pe străzi sau prin muzee, Lupa Capitolina, lupoaica cu cei doi frați, care aici nu sunt Remus și Romulus, ci fii lui Romulus, Senio (de unde se zice că orașul își trage numele) și Ascanio. Cei doi frați, după ce tatăl lor a fost omorât de Remus, au ajuns în aceste locuri, aducând cu ei efigia lupoaicei.
Dacă am ajuns la capitolul istorie, m-am întrebat de unde își trage bogăția acest oraș. Siena se afla pe via Francigena, legătura cea mai sigură și utilizată dintre lumea transalpină și Roma. În plus, comerțul cu grâne, producția de stofe de lână, schimbul valutar (sienezii sunt printre cei mai importanți creditori ai curții papale, iar Banca Monti dei Paschi di Siena, înființată în 1472, este considerată cea mai veche bancă în activitate) sunt principalele surse de venit, care au permis, apoi, înflorirea vieții artistice și a arhitecturii. În 1559, împăratul Carol al V-lea (al Sfântului Imperiu Roman) cedează Siena dușmancei sale de secole, Florența.
Nu am scris nimic despre Dom, care este o altă operă măiastră, cu un exterior de o mare frumusețe, chiar dacă nu atinge perfecțiunea celui din Florența, dar cu un interior fabulos. Dar aceasta este o altă poveste...

5 comentarii:

  1. cit e de frumoasa Siena! mi a placut mult. si ai dreptate, Domul e superb, mai ales interiorul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Siena nu este Florența, Veneția sau Roma. Si ce daca! Este frumoasa in felul ei si a fost frumoasă inaintea Florenței sau Veneției, încă din Evul Mediu.

      Ștergere
    2. nu se pot compara, mere si pere. bune amandoua :)

      Ștergere
  2. As vrea sa merg la Siena chiar cu ocazia Palio, nu-mi prea place imbulzeala dar as face o exceptie :), din ce-am citit e o manifestare foarte "simtita" de catre localnici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu mi-as dori sa merg pentru Palio, desi nu imi place aglomeratia. Poate sa ne gasim amandoua un loc intr-un balcon din Piazza del Campo...

      Ștergere