Fel de fel de cupluri

In activitatea mea de zi cu zi am ocazia sa vad multe cupluri. Chiar daca interactionam pentru numai cateva minute, de foarte multe ori este suficient pentru a-mi face o parere despre relatiile dintre ei. El vesnic nervos, iar ea incercand sa il calmeze si sa gaseasca o solutie la problema. Sau invers, ea nervoasa, el impaciutor. Probabil ca felul impaciuitor ii sta in fire, dar a trebuit sa il dezvolte suplimentar pentru a-si salva viata si casnicia.

Apoi sunt alte cupluri in care parerea proasta a unuia despre celalalt iese imediat la iveala. Ea sau, cel mai adesea el, gaseste imediat vina in celalalt si nu isi poate refuza placerea de a-l critica in fata mea. Sunt familii in care unul traieste pe alta lume (inclusiv din cauza alcoolului), iar celalalt are toata grija casei.

Mai sunt cupluri la care nu poti percepe nicio legatura intre soti, nici in sens pozitiv, nici negativ. Sunt un fel de cupluri moarte, fara viata.

Mai sunt unii atat de inamorati incat ajung sa para ridicoli si sa trezeasca zambete si ocheade. Acum se sorb din ochi, dar dragostea e oarba si cine stie cum vor arata peste cativa ani! Mai sunt alte fel si fel de cupluri.

Si, in fine, exista si cupluri in care pare ca un flux invizibil ii leaga indestructibil. Sunt privirile, tonul vocii, vorbele rostite, nimic deosebit, nimic strident. Si totusi, aceasta energie pozitiva nu numai ca o observi imediat, dar iti produce si tie o stare de bine. Sunt oare aceste cupluri trecatoare, ca atatea alte lucruri pe lume? As vrea sa cred ca nu, ca sunt printre acei care au inteles care este rostul vietii si au mai avut si norocul sa se gaseasca unul pe altul, cele doua jumatati menite sa formeze un tot. Alaturi de bebelusii cu care ma desfat zilnic, aceste cupluri sunt clipele mele de fericire pe care munca mi le ofera in dar.