^

Arta de a calatori

Nu imi propun si nici nu sunt in masura sa il concurez pe Alain de Botton in a scrie un eseu despre Arta de a calatori. Doresc doar sa impartasesc cate ceva din experienta mea personala de calator prin locuri la care nici nu visam inainte de 1989. 

In primul rand, cred ca e bine sa pleci la drum bine informat, nu numai in privinta datelor de natura turistica, dar, mai ales, despre cultura, istoria si geografia tinutului respectiv (inclusiv din romane sau filme). Vei intra, astfel, in atmosfera locului, va incepe, deja sa iti placa si vei astepta cu nerabdare sa ajungi acolo. Iar la fata locului vei fi mult mai receptiv la ce intalnesti in cale si vei sesiza detalii care ar putea scapa unui turist grabit. 


Si pentru ca aminteam pe turistul grabit, tu nu trebuie niciodata sa fii asa. Savureaza locul in care te afli. Decat sa iti inscrii in palmares o gramada de obiective turistice, mai bine vezi, fara graba, doar o parte dintre ele si fa-ti timp si pentru a savura o cafea privind trecatorii. Iti garantez ca vei ramane cu amintiri mult mai frumoase si mai vii. Atunci, de ce ar fi asa de vestite terasele de pe Champs-Elysée, cu scaunele asezate astfel incat sa poti admira spectacolul strazii? O prietena imi povestea ca atunci cand ajunge undeva, prefera sa manance si sa stea de vorba cu localnicii, sunt activitatile pe care ea le considera cele mai potrivite pentru a cunoaste tinutul respectiv. Gastronomia franceza a fost inscrisa in patrimoniul imaterial UNESCO si sunt sigura ca vor urma si altele. Si apoi, daca nu te delectezi cu o inghetata sau nu bei o cafea in Italia, o bere la München sau o baclava la Istanbul, unde crezi ca le gasesti mai bune? 

Adeseori, frumusetea unui oras nu este data numai de monumentele si obiectele de arta de prin muzee, ci si de un ceva greu de exprimat, un farmec perceptibil daca te lasi in voia hoinarelii. Prima data cand am fost la Paris, eram preocupata sa vizitez cat mai multe din obiectivele turistice arhicunoscute. De-abia dupa ce le-am epuizat, m-am simtit libera sa colind pe unde aveam chef. Mi-au povestit si altii ca au patit la fel. 

Cred, de asemenea, ca trebuie sa fii foarte deschisa spre tot ce intalnesti. Intri in contact cu o alta lume care, de cele mai multe ori, este destul de diferita de a ta. In epoca globalizarii ai crede ca toti suntem la fel, dar nu e asa. Fiecare societate este diferita si a incerca sa o cunosti este intotdeauna un exercitiu interesant, fie ca e vorba de Elvetia sau de Mali. Nu trebuie sa pleci la drum cu prejudecati, nu inseamna ca daca pe o strada este mizerie, tara respectiva nu valoreaza doi bani. Are in spate o intreaga istorie, ca si noi, ceilalti si are, de asemenea, niste specificitati pe care nu le mai gasesti nicaieri altundeva. 

As mai vrea sa adaug ca felul in care vezi si simti un oras depinde si de timpul petrecut. Altfel ti se pare un loc in care iti petreci cateva ore sau zile si cu totul altfel daca ai norocul sa stai cateva luni sau ani. Vei ajunge sa ii cunosti farmecul ascuns si te vei indragosti, inevitabil de el. Asa mi s-a intamplat mie la Viena si Strasbourg. 

O ultima remarca: e foarte placut si comod sa te plimbi cu autoturismul, dar nu neglija si alte mijloace de transport, caci fiecare are farmecul lui. Imi amintesc cu placere de plimbarea cu bicicleta prin Los Angeles, de vaporul care ne-a purtat de la Livorno in Sicilia sau de trenul cu care am ajuns de la Palermo la Cefalù. 

Cred ca ar mai fi multe de povestit, dar las pentru alta data, ca sa se mai dospeasca. 
Arta de a calatori Arta de a calatori Reviewed by Mirela on luni, 25 iulie 2011 Rating: 5

2 comentarii

  1. Eu cred ca, in episodul urmator, ar trebui sa adaugi instrumentarul necesar efectuarii oricarei calatorii. De exemplu, sa incepi cu invatatul uitatului pe harta, ocazie cu care se poate intelege cum sta treaba cu pisica uitandu-se in calendar, vitelul la poarta noua, sau voda in loboda (ca sa revenim la lucruri mai omenesti, ca nu doar unele animale sunt vaci!). Apoi sa te gandesti ca nu numai mijlocul de transport e interesant, ci si unii dintre cei care il folosesc. De exemplu, in trenul urban care leaga Barcelona de periferie (de fapt, de statiunile maritime din apropiere), am vazut un tip care, spre deliciul celorlalti calatori, canta cat il tineau plamanii (e doar un fel de a spune "canta")cu MP3-ul in urechi tot felul de melodii la moda. Atunci am inceput sa-i inteleg mai bine pe teroristii islamici si ura lor fata creatiile crestine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, da, sunt perfect de acord ca cel mai bine iti dai seama de farmecul unei tari si al unei civilizatii in contact direct cu viata de zi cu zi a localnicilor. Sa mananci cu ei si ca ei, sa circuli printre ei, sa participi la evenimente locale. Mi se pare intotdeauna haios cand vad ca intr-o tara straina, sunt oameni in special americani, carora le e frica sa incerce gastronomia locului si ajung sa manance la McDonald in China, Franta sau Italia. Mie mi se pare ca daca nu ai incercat delicatesele din aceste tari, degeaba ai vazut monumentele istorice. Poate ca eu sunt mai "inculta" dar consider orice coltisor de pe acest pamant este unic si ofera o experienta de neuitat, trebuie doar sa fii deschis si sa absorbi ceea ce ofera. Fiecare natie a trecut prin istorie si a lasat o amprenta care poate fi o lectie pentru noi si pentru urmasi, iar cei care judeca valoarea natiei sau civilizatiei respective in functie de cat de grandioase sau de vechi sunt monumentele lor, sunt cei care pierd esenta experientei turistice.

    RăspundețiȘtergere

nRelate Posts Only