^

Moscova, un oraș în mai multe orașe

Pentru mine, care am trăit o vreme în comunismul adus de ruși, a fost captivant să explorez Moscova, încercând să descopăr ce a lăsat comunismul și cum se asemăna cu cel trăit de mine, ce a lăsat Imperiul Țarist, amalgamul de popoare rămas în urma istoriei vechi sau noi, marea cultură rusă, dar și modul în care capitalismul, mai mult sau mai puțin sălbatic, și-a pus amprenta asupra societății actuale.
Moscova este un oraș imens (are diametrul de 80 km), dar metroul te duce oriunde. Cine n-a auzit de metroul din Moscova? Este una dintre minunile locale, fiecare stație este o operă de artă, fie ea și comunistă, cu tovarăși, pionieri, fabrici, oameni ai muncii și, desigur, nelipsitul Lenin. Este foarte adânc, plimbarea pe scările rulante durează minute bune, iar ieșirile sunt numerotate, căci între o ieșire și alta, pentru aceeași stație de metrou, distanța este apreciabilă. Este, în același timp, o importantă construcție strategică, a fost refugiu în al doilea război mondial și nu știe ce rol îi mai rezervă viitorul.
Semnele epocii comuniste se găsesc pretutindeni, începând cu steaua roșie de la Kremlin și  sfârșind pe tarabele de suveniruri. Clădirile vechi sunt îngrijite, s-a construit foarte mult în ultimii ani și și-a făcut apariția și un City plin de zgârie-nori. Peste tot este curat și îngrijit. Nu ai senzația aceea că lucrurile sunt lăsate în paragină, ca la noi.

Seara, orașul este foarte colorat, pentru că hotelurile, magazinele și alte clădiri sunt decorate cu multe lumini colorate. Parcurile mari și spațiile verzi nu par să se sinchisească de faptul că și ele contribuie la extinderea orașului.

Am stat o săptămână și am reușit să vedem doar unele obiective importante:

Piața Roșie, principalul punct de atracție
Se pare că numele nu vine nici de la clădirile roșii din jur, nici de la comunism, ci de la faptul că în limba rusă cuvântul roșu este apropiat de cuvântul frumos, cum frumos se considera inițial că era un spațiu din actuala piață. Dar Piața Roșie este roșie, frumoasă și imensă. Cea mai mare a timpului este plină de turiști, dar a fost și încă mai este locul unor defilări militare impresionante. Ziua, este ușor să îți imaginezi astfel de parade. Dar seara, pare un loc de basm, așa cum este cu toate clădirile imense intens luminate (zidurile și turnurile Kremlinului, magazinul GUM, muzeul de stat de istorie, dar, mai ales, Biserica Sfântul Vasile). Pentru mine, Piața Roșie seara, este unică, una dintre cele mai frumoase imagini ale Moscovei.

Mausoleul lui Lenin în Piața Roșie, cu nelipsita coadă lungă de vizitatori, care străjuiește zilnic zidul Kremlinului. 
Nu am întâlnit la coada, la care am stat mai mult de o oră, nostalgici ai comunismului, dar poate că  există și astfel de vizitatori. Am văzut mulți turiști străini, curioși și convinși, ca și noi, că e de datoria lor să vină și aici, dacă au ajuns la Moscova. Vederea lui Lenin mi-a dat o senzație ciudată, să am în fața ochilor doar învelișul unui om, dispărut acum aproape o sută de ani, cosmetizat permanent pentru a i se păstra aspectul. Parcă mausoleul trece aproape neobservat pe lângă celelalte clădiri ale Pieței Roșii.
Biserica Sfântul Vasile, cu cupolele sale din basme, impresionantă la exterior, dar frumoasă și în interior.

Monumentul soldatului necunoscut


Nu știu dacă am nimerit într-un moment special sau așa era mereu, dar mormântul era plin de garoafe roșii. Schimbarea gărzii este un moment mult așteptat de turiști, soldații sunt ca niște roboței perfecți. Există perioade când monumentul este deschis numai rușilor și altor cetățeni ai fostei URSS,  care vin aici pentru a aduce un omagiu celor căzuți în război.

Kremlinul
Citadela fortificată, care adăpostește mai multe palate și catedrale, dar este și sediul președinției, motiv pentru care nu te poți plimba chiar pe unde ai chef. De aici au condus țarii Rusia, cu excepția perioadei (1703-1918), când capitala a fost mutată la Sankt Petersburg, orașul construit de Petru cel Mare. Biserica Arhanghelului, aflată în piața catedralelor, adăpostește mormintele țarilor și familiilor lor, pe vremea când Moscova era capitala imperiului. Biserica este o pădure de sarcofage în marmură și, cu ghidul în mână și trăgând cu urechea la ceilalți turiști, deja începem să aflăm lucruri noi despre familia imperială și, mai ales, cum a sfârșit fiecare dintre membrii ei. Momentul cel mai așteptat este vizitarea Palatului Armurilor, care adăpostește tezaurul Moscovei. Sunt multe și minunate bogății, obiecte în aur și argint lucrate cu măiestrie, celebrele ouă Fabergé, cai împăiați (nu mi-a plăcut) împodobiți cu armuri din întreg imperiul, bijuterii cu pietre prețioase. Dar cel mai mult m-au impresionat hainele, coroanele, tronurile și caleștile țarilor și țarinelor, ale lui Petru cel Mare (da, era într-adevăr mare!), ale Ecaterinei cea Mare (rochia cu talia îngustă cu care a ajuns în Rusia și rochia imensă dinspre bătrânețe), ale Elisabetei și ale altora. Fiecare obiect are o poveste care spune istoria Rusiei și este o încântare să îi asculți pe ghizii ruși povestind în toate limbile pământului.

Mirajul Pieții Roșii continuă pe strada pietonală Nikolskaya, acoperită cu ghirlande și beculețe colorate, ceea ce îi dădeau o strălucire feerică, atât ziua, în lumina soarelui, cât și seara. Strada era mult mai animată și îmbietoare la hoinăreală decât celebra Arbat, care părea cam ponosită și prea comercială. În general, seara orașul se umple de luminițe viu colorate, magazinele, hotelurile, străzile.


Dacă la capătul celălalt al străzii Nikolskaya facem la stânga, ajungem la hotelul Metropol, celebrul hotel de lux în stil Art Nouveau, un timp cartierul general al bolșevicilor.

Suntem la un pas de Teatrul Bolșoi (Teatrul Mare). Este foarte elegant, decorurile somptuoase, artiști de cea mai mare clasă, turiști numeroși, așa că merită să îți rezervi din timp bilet la un spectacol.

Mi-a plăcut foarte mult ansamblul de dansuri populare Igor Moiseev, pe care l-am văzut la sala de concert Ceaikovsky a Filarmonicii Ruse. Dintre dansurile din fostele republici sovietice, cele din Republica Moldova au fost printre cele mai apreciate și, clar, diferite de celelalte. Moscova este plină de săli de spectacol, sunt multe teatre de cartier, pentru ruși, acesta pare să fie un mod de viață.

Moscova are multe parcuri, unele par nesfârșite în mijlocul orașului aglomerat. Pobedy (victorie) este un parc care găzduiește un muzeu impunător închinat victoriei URSS împotriva nazismului (muzeul marelui război patriotic): sunt impresionante sălile imense, în care rușii își omagiază solemn eroii, dioramele cu scene de luptă, reconstituirea unor străzi din Berlinul devastat de răzvoi, cucerit de ruși. Cultul eroilor este foarte dezvoltat la ruși, nouă ne este greu să înțelegem astfel de sentimente, unele reale, altele întreținute de către autorități.


Parcul VDNH (Expoziția Realizărilor Economiei Naționale) este preferatul meu. Aici se găsesc pavilioanele diverselor foste republici sovietice, fiecare cu stilul ei arhitectonic și fântâni luxuriante și colorate.

Tot în apropiere se găsesc alte muzee foarte interesante: muzeul Cosmonauticii, dedicat lui Iuri Gagarin, primul astronaut (cosmonaut, cum spun rușii) care a zburat în spațiu, în care înveți despre Soyuz, Sputnik, Laika și despre alte aspecte ale programului spațial sovietic. Ideal ar fi să beneficiezi de un ghid particular, ca să înțelegi cât ai bine ce vezi. Cunoștințele noastre nou dobândite de astronautică ar fi fost și mai complete dacă am fi reușit să vizităm și pavilioanele din parcul VDNH destinate cuceririi spațiului.

Parcul Gorki este foarte popular pentru locuitorii care doresc, pur și simplu, să se plimbe în mijlocul naturii. Parcul Islamailovski este unul din cele mai mari parcuri ale Moscovei, dar pe noi ne-a interesat, mai mult, biserica de lemn din parcul de distracții din apropiere și, mai ales, târgul unde se găsesc cele mai multe și mai ieftine suveniruri (matrioșka, cutii pictate, bijuterii din chihlimbar, produse din lemn etc.).

Bisericile și mănăstirile ocupă un loc aparte în viața rușilor. Este cu totul impresionantă Catedrala Hristos Mântuitorul, cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume. Dărâmată de bolșevici în 1931, a fost reconstruită în totalitate și finalizată în anul 2000 (se spune că au contribuit și marii mafioți/oligarhi). Aici a concertat în 2012 grupul punk Pussy Riot, pentru a protesta împotriva realegerii lui Vladimir Putin la conducerea țării.

Am vizitat și mănăstirea Donskoy, unde am avut ocazia să vedem cum meșterii aurari refăceau pojghița de aur cu care era decorată biserica. De altfel, nu cred să fi văzut în viața mea mai multe suprafețe aurite cu aur adevărat decât în bisericile și palatele din Rusia. Mănăstirea Novodevichy, loc de izolare pentru ilustre doamne și domnișoare din familia țaristă sau a nobililor ruși, era parțial închisă pentru restaurare. Dar am vizitat celebrul cimitir al mănăstirii, unde sunt îngropați unii dintre cei mai renumiți ruși, începând cu președinți și familiile acestora (Elțîn, Hrusciov), scriitori, inventatori (cei din domeniul militar, inclusiv în domeniul aviației, sunt la loc de cinste), artiști, oameni politici (Molotov). Plătiți un ghid (poate mai găsiți doritori, ca să împărțiți cheltuielile), merită din plin, altfel ești pierdut printre morminte. Biserici sunt la tot pasul și, pentru că eram în preajma Rusaliilor, multe aveau podelele acoperite cu mlădițe verzi, care aduceau un miros divin, de natură proaspătă.

Mormântul lui Elțîn
Nu am vizitat foarte multe muzee, nu ne-a mai rămas timp și pentru ele. Dar nu am ratat Galeriile Tretiakov, unde am văzut Andrei Rubliov, Kandinski, Aivazovski, dar și unde am descoperit mulți artiști ruși, necunoscuți pentru noi. Ce sentiment ciudat să dau de niște picturi pe care le știam din copilărie, pentru că aveam în casă niște copii înrămate de tatăl meu. 

Moscova are vreo șapte clădiri cu arhitectură sovietică după care s-a inspirat și Casa Scânteii (haha! cei tineri poate nici nu știu despre ce este vorba - Casa Presei), printre care și ministerul lor de externe. Dar cea mai impunătoare este Universitatea Lomonosov, care se află pe o colină care oferă o panoramă frumoasă asupra orașului. Ne-am plimbat prin preajmă și parcă am simțit că zidurile ei adăposteau multă știință și studenți foarte bine pregătiți.

Câteva apecte practice: la fiecare 3 zile ne-am luat abonament pe toate mijloacele de transport (necesar, având în vedere dimensiunile orașului). Bani am schimbat la casele de schimb, mai avantajos decât dacă am fi adus ruble de acasă. Rușii nu prea știu limbi străine, așa că telefonul a fost de bază ca să comunicăm cu localnicii și să știm ce mâncare ne cumpărăm de la magazin.

Ar mai fi multe de povestit pe unde am colindat, dar sunt și mai multe locuri pe care nu am reușit să le vizităm. Ne-ar mai fi trebuit o viață. A fost o excursie frumoasă și foarte interesantă, o evadare binefăcătoare din cotidian, pentru mine și sora mea.

Moscova, un oraș în mai multe orașe Moscova, un oraș în mai multe orașe Reviewed by Mirela on joi, 2 aprilie 2020 Rating: 5

Un comentariu

  1. Deh, e o alta lume, alte idei și concepții generate de un alt mod de a vedea lumea. Însă de la Petru cel Mare au reușit sa facă multe lucruri mai bine decat cei pe care-i imitau, sperând sa-i depaseasca. Grigore Gafencu, plecat din fruntea ministerului român de externe, se referea la rusi, cu o ocazie legată de al doilea război mondial, "acești asiatici cu fata europeană"! Asa vor ramane mereu! Nici Turcia nu-si are locul în UE, sau nu?

    RăspundețiȘtergere

nRelate Posts Only