miercuri, 19 decembrie 2012

Constituția italiană - cea mai frumoasă din lume

Cel puțin așa crede Roberto Benigni, binecunoscutul actor, scenarist și regizor al filmului La vita è bella, care ne-a povestit, într-un spectacol difuzat pe Rai 1, în 17 decembrie,  despre Constituția italiană.
Cum vi se pare ideea? Ne-ar prinde bine și nouă un astfel de exercițiu, dar, din păcate, parcă noi nu mai credem în nimic, ne-am pierdut idealurile comune... și nici nu avem vreun Roberto Benigni.

Cu vervă, pasiune, umor, iubire și într-un mod simplu și pe înțelesul tuturor, Benigni ne-a vorbit despre principiile fundamentale înscrise în primele 12 articole ale Constituției italiene, contextul istoric în care a fost scrisă legea fundamentală (a intrat în vigoare la 1 ianurie 1948) și uimitoarea ei actualitate. Criza economică și morală pe care o traversează Italia, astăzi, îi dă ocazia să facă referiri la realități politice dezamăgitoare (la ordinea zilei este scandalul politicienilor anchetați pentru folosirea banului public în scopuri foarte personale - lista achizițiilor pare, chiar și pentru noi, fantasmagorică) și să adauge, cu ironie, că atunci când Constituția va fi pusă în aplicare, va fi extraordinară. 
  • Pentru Benigni, Constituția este ca o mamă care ne protejează, ne vrea binele, este legea dorințelor, care conține numai "DA-uri", este calea spre rezolvarea tuturor problemelor. Suntem obișnuiți să considerăm democrația ca pe ceva care există de la sine, dar uităm că trebuie să o recâștigăm în fiecare zi. 
  • Cel mai mare dușman al Constituției este indiferența: nefiind interesat de politică este ca și cum nu ai fi interesat de viață. Politica este aspectul cel mai înalt al gândirii umane, care ne ajută să organizăm pacea, liniștea și munca. Nu toți politicienii trebuie considerați la fel, asta ar însemna să îi lăsăm pe hoți să fure în continuare.
  • Când nu există muncă, pierdem toți, pentru că atunci când muncim, ne dezvoltăm pe noi înșine, aceasta este măreția muncii, salariul nu înseamnă a avea, ci a fi.  
  • Comandamentul suprem este: iubește-ți aproapele; asta ne va salva. Articolul 3, despre egalitatea tuturor în fața legii, pare să fie scris la Woodstock, este "Imagine", al lui John Lennon, cu 30 de ani înainte.
  • Italienii sunt primii în lume care au înscris în Constituție obligația statului de a se îngriji de peisaj și de patrimoniul istoric și artistic . Și bine au făcut părinții fondatori, căci Italia trăiește astăzi, în mare parte, de pe urma înaintașilor. 
  • Am aflat și de ce noi, cei din Europa de Est suntem așa de triști: pentru că dictatura comunistă ne-a lăsat goi pe dinăuntru. Vă întrebați care este legătura dintre noi și Constituția italiană? Noi am cunoscut dictatura comunistă, a lui Stalin, ei pe cea fascistă, a lui Mussolini (dar cred că ei nu erau așa de triști). 
  • Benigni s-a declarat mândru că este italian, dar și mai mândru că în Italia nu există pedeapsa cu moartea. Acolo unde există, toți cetățenii sunt părtași la omorârea oamenilor, deoarece din banii fiecăruia sunt plătiți călăii.
Pentru amatorii de exactități, trebuie precizat că, înainte de a vorbi înălțător despre Constituție, Benigni s-a dedat la satirizarea lui Berlusconi, speriat fiind, ca restul întregii națiuni, de posibilitatea revenirii acestuia în politică, considerată știrea cea mai rea a lunii decembrie, alături de sfârșitul lumii. 
În final, însă, după ce l-ai văzut pe Roberto Benigni povestind Constituția, dacă ești italian, ai dorința de a spune "Viva l'Italia", nu retoric, dar cu dragoste, iar dacă ești român, începi să-i admiri pe italieni pentru că, în ciuda problemelor pe care le au, simțământul de a aparține poporului italian le dă mereu energia de a merge mai departe.  

7 comentarii:

  1. Am asteptat cu nerabdare sa apara cateva comentarii la cele scrise de tine despre emisiunea lui Begnini referitoare la Constitutia italiana. La fel facusem cu postarea despre Dinu Adamesteanu. Atunci s-a gasit cineva (unul singur!) sa spuna ca ne-ar trebui mai multi astfel de oameni si, implicit, postari, daca nu si altfel de materiale de popularizare desprei ei. In cazul Adamesteanu explicatia saraciei comentariilor ar fi, cred eu (sper eu), faptul ca romanul in cauza este mult mai putin cunoscut in tara lui, decat in Italia. In cazul Constitutiei, explicatia este cam aceeasi: Noi nu avem Constitutie! Ceva, de forma, este acolo, ca asa e in oricare democratie, nu? Dar, in realitate, este doar ceva de ochii lumii, fiind respectata doar cand nu se poate altfel. Exemplul cel mai cunoscut este cel al UDMR, formatiune declarata public (scris si oral, ca sa zic asa) contra Constitutiei romane, dar care se afla in forul cel mai important al democratiei romane, care este Parlamentul. Nimeni din Europa sau din alta parte nu a sarit, in cateva decenii de "democratie originala", sa conteste aceasta realitate (in afara de extremistii de la Romania Mare, dar aia ne fac de ras, este?). Subiectul "Romania" nu intereseaza pe nimeni, pur si simplu, incepand cu cei care ar trebui sa se ocupe cu respectarea Constitutiei, fiind platiti pentru asta. De fapt, nici nu se mai stie ce e aia Constitutie si de ce trebuie respectata in Romania. De ani de zile, in scolile romanesti nu se mai invata istoria Romaniei decat in forma ei globalizata, adica incadrata in istoria europeana, in care noi, natie marginala, suburbana, nu prea avem loc. Nu intereseaza pe nimeni de ce ne-am batut cu turcii, secole la rand. Vezi ce pacat ca nu au invins ei, la Viena, in 1683? Ce mai Uniune Europeana ar mai fi facut dupa aia! Fac pariu ca nici nu ar mai fi fost razboaiele mondiale s.a.m.d. Dar asta este ceea ce se numeste "istorie contrafactuala", adica lipsita de sens, ca si orice discutie pe marginea ei. Concluzia nu poate fi decat ca prosti ar fi aia de la UDMR daca nu ar profita de tara asta aflata in descompunere! As lasa-o balta, daca nu ar merita, cred eu, sa spun ceva ce tu pari sa fi uitat: Roberto Begnini este evreu. El nu ascunde niciodata asta si este mandru la fel cum este pentru ca e italian. Dar la el e loc pentru ambele si a gasit momentul sa arate ca iubeste tara lui, care e Italia, din care nu pare ca ar vrea sa plece. La noi este o cursa pentru plecarea cat mai departe din tara si uitarea cat mai rapida (si ascunderea, cand se poate) a originii. Italienii aflati de multe generatii in America sau in alte porti isi afiseaza cu mandrie originea si nu si-au uitat tara. La noi e altfel.

    RăspundețiȘtergere
  2. mi a placut postarea asta (vezi daca n ai buton de like :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie neaparat sa imi pun buton de LIKE. Mersi de sugestie!

      Ștergere
  3. bravo, bravo. da vezi ca merge like ul doar la sfarsitul postarii, nu si in chenarul din dreapta (imi zice pagina negasita)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar Benigni se face ca nu stie de Berlusconi, care este un iepuras play-boy iesit tot din preafrumoasa constitutie italiana, daca imi permiti aceasta gluma benigna....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Benigni a abordat constituția într-un mod idilic, a văzut, mai ales, lucrurile frumoase, pentru că totul trebuia să fie o poveste frumoasă și înălțătoare. Iar italienii, se știe, sunt niște artiști pentru care forma este mai importantă decât conținutul.
      Societatea italiană pare la fel de bolnavă ca a noastră și, de aceea, totul e posibil și legea este ceva facultativ, care se aplică celor mai amărâți.

      Ștergere