Torino, de la egipteni la cinematografie

Iata ca am ajuns sa-i povestesc sorellinei de ce Muzeul Egiptean este asa important. In primul rand, este foarte vechi.
Este fondat, oficial, in 1824, fiind considerat primul muzeu egiptean din lume, dar primele colectii au inceput sa fie adunate de Casa de Savoia cu un secol inainte si imbogatite de piemontezul Bernardino Drovetti, consulul Frantei in Egipt pe vremea lui Napoleon, care, urmare prieteniei cu viceregele Egiptului, a putut sa aduca in Europa un numar impresionat de obiecte. Campania lui Napoleon in Egipt a condus la o pasiunile generalizata pentru antichitatile egiptene. 

Achizitiile, apreciate si studiate cu interes de Champollion, cel care a descifrat hieroglifele, au continuat, mai ales datorita numeroaselor santiere arheologice deschise in Egipt de Ernesto Schiaparelli, unul dintre directorii muzeului. Pe vremea aceea, piesele apartineau celor care le-au descoperit, abia mai tarziu, in perioada interbelica, aceste obiecte erau impartite in mod egal intre statul egiptean si cel care conducea santierul arheologic. Astazi, ele raman toate in Egipt. Pasiunea pe care italienii au investit-o in aceasta aventura este de inteles daca ne gandim la propria lor istorie si la faptul ca, tocmai datorita acesteia, au una din cele mai bune scoli de arheologie din lume.

Ce v-am povestit eu este din carti, dar sa vizitezi muzeul este impresionant, este o lume intreaga de descoperit. Nu vorbesc numai de mumii si amulete, dar mai ales de obiectele de uz cotidian ingropate in morminte: ustensile de scris sau de cosmetica, recipiente de pastrat mancare si chiar mancare, patul reginei si al regelui, mumii de animale, harti, s.a., toate vechi de mii de ani! Cele mai interesante lucruri le-am aflat tragand cu urechea la explicatiile pe care o doamna le dadea unui grup de copii. Vreti sa va povestesc cum recunoasteti epoca in care a trait vreun ilustru egiptean, in functie de modul in care a fost imbalsamat? Muzeul se afla in plina restructurare si extindere si, probabil, peste cativa ani va avea o infatisare high-tech.

Urmatorul obiectiv - Muzeul cinematografiei, amenajat in Mole Antonelliana. Cladirea, inceputa in 1863, fusese gandita initial sa fie sinagoga, dar fondurile comunitatii evreiesti s-au dovedit insuficiente si constructia, proiectata de Alessandro Antonelli, a fost achizitionata de primarie. In 2000 devine sediul Muzeului National al Cinematografiei. Are o cupola fantastica, care se inalta mult deasupra celorlalte cladiri si care pare ca face pereche cu Alpii. Orasul admirat de sus iti lasa o amintire de neuitat, dar si drumul pana in varf, timp in care poti privi muzeul, din fuga ascensorului, este o experienta emotionanta (cladirea este goala pe dinauntru si ascensorul panoramic trece prin centru ei).