Voluntarii din muzeele italiene

Am avut placuta surpriza sa constat ca muzeele italiene sunt pline de voluntari, care sunt dornici sa te insoteasca pe traseu si sa iti povesteasca tot ce stiu despre obiectele expuse.
Sunt, in general, pensionari, care pun multa pasiune in ceea ce fac si, din privirile lor blande si luminoase, iti dai seama ca se simt utili. Si chiar asa si este, pentru ca Italia este plina de muzee, iar muzeele sunt pline de opere nepretuite si este greu pentru autoritati sa asigure personalul necesar. 

Am intalnit voluntari in muzee aflate departe de hoardele de turisti, am gasit voluntari si in orasele superturistice. Unul dintre ei adunase in jurul sau o multime de vizitatori in biserica Santa Maria Novella din Florenta, se pricepea sa trezeasca interesul oamenilor. In viata anterioara lucrase intr-o banca, dar cred ca era mult mai fericit acum. 

Si am intalnit si voluntari elevi de liceu, cu ocazia Zilelor FAI (Fondo Ambiente Italiano, fundatie nationala care isi propune sa restaureze si sa deschida, cateva zile pe an, cladiri de patrimoniu inchise publicului). Un exercitiu foarte util pentru ei.

Dar nimic nu se compara, cred, cu contributia pe care o au voluntarii in situatii deosebite, cum a fost in cazul cutremurului din Emilia, in mai 2012 sau a aluviunilor de la Cinque Terre, din octombrie 2011.

Cred ca in zilele noastre, cand statul are tot mai putine resurse, voluntariatul ar trebui sa faca parte din viata noastra, oriunde am trai. Toti am avea de castigat si, in plus, ne-ar face mai buni, mai umani.