Alto Adige/Sudtirol - o altfel de Italie

Vizita noastra a inceput la Bressanone (Brixen, in germana). Fondat in anul 901, orasul a fost un important centru episcopal, pana in 1964, cand episcopul si-a mutat sediul la Bolzano.

A ramas, insa, Domul, ca marturie a vremurilor glorioase de altadata, unde mi-au placut, cu deosebire, frescele de secol XIV-XV, aflate in curtea interioara (chiostro), care par o carte de povesti, facuta pentru oamenii simpli de acum cateva secole, care nici nu aveau carti si nici nu stiau sa citeasca.

La intrarea in Dom se afla stemele a trei papi care au fost, cumva, legati de aceste locuri. Una apartine actualului papa, Benedict al XVI-lea, care a poposit de mai multe ori pe aici si a carui bunica materna este originara din zona. Langa Dom se afla o alta biserica, "a italienilor". Tot in apropierea domului se afla si muzeul diocezan, care merita vizitat (noi am dat doar o raita prin curtea interioara).

Chiar in piata de langa Dom, Uniunea Europeana ne-a oferit, pe gratis, mancare si bautura. Diferite regiuni italiene si austriece erau prezente cu mancare traditionala, cu menirea de a contribui la pacea si buna intelegere intre nationalitati. 

Orasul este mic si, dupa o raita pe strazile din centru, am vizitat Abatia augustiniana, veche de peste 850 de ani, din Novacella, aflata la cativa km de Bressanone. Acolo, intr-o crama, ne-am delectat cu ceva tipic tirolez: speck (un fel de sunca afumata), vin alb si paine (o paine crocanta - Schuttelbrot).

Ne-am intors la hotel, intr-un sat vecin, pe varful muntelui, care arata si mirosea a munte adevarat, cum stiam eu din copilarie.

 

A doua zi am vizitat Bolzano/Bozen. Am admirat casele, decorate cu specificul Ecker, balconul, in unghi, care permite sa intre cat mai multa lumina in case. 

Pe alocuri si-au facut loc cladirile in stil rationalist, construite pe vremea lui Mussolini. Este si cazul monumentului Victoriei, construit in 1928 de arhitectul italian Marcello Piacentini, pentru a celebra victoria italienilor asupra autro-ungarilor in primul razboi mondial. Monumentul se afla intre orasul vechi, tirolez si cel italian si a fost (si cred ca mai continua sa fie) un element de discordie intre cele doua comunitati. Tirolezii il numesc "templul fascist" si, de-altfel, fascisti ii numesc, uneori, si pe italieni. 

Am vizitat si capela San Giovanni, din biserica dominicana, care a fost pictata de urmasi ai lui Giotto, dar care este departe de a atinge maiestria cu care acesta a pictat capela Scrovegni, de la Padova. 

Am trecut pe langa muzeul de arta moderna si contemporana, Museion, o constructie noua, de sticla, care, impreuna cu doua poduri curbe peste Talvera, si ele la fel de moderne, uneste, de aceasta data, cele doua parti ale orasului - tiroleza si italiana - si nu le desparte si le dezbina, precum Monumentul Victoriei. 

La biserica franciscana stiam ca se afla inmormantat domnitorul Petru Schiopul, asa ca ne-am indreptat direct intr-acolo. Un preot franciscan ne-a aratat placa de mormant, aflata pe peretele exterior al bisericii, in curtea interioara. Se mai recunostea, cu greu, capul de zimbru moldovenesc. Interesul localnicilor pentru domnul roman s-a trezit cand au descoperit ca era un nepot de-al lui Dracula (ce stire trasnet de ziar, nu?!). De altfel, tabloul care il reprezinta pe Vlad Tepes asa cum il stim cu totii, se afla la castelul Ambras, in Innsbruck, si se spune ca Petru Schiopul a fost cel care a adus tabloul cu el, cand a ales sa traiasca in exil, prin aceste locuri. 

Un autobuz gratuit te duce la castelul Roncolo, pe o colina de la marginea orasului, decorat cu frumoase fresce profane medievale, cele mai importante si mai bine conservate din Europa (spun localnicii). 

Dar chestia cea mai interesanta pe care o poti face la Bolzano este sa il vizitezi pe Oetzi.