Corsica, coasta de est

Am luat traghetto (feribotul) din Livorno si, dupa o calatorie de 4 ore si 129 km pe mare, am ajuns la Bastia. Italia este punctul ideal de plecare, pentru ca se afla cel mai aproape de insula (la 12 km de Sardinia si 82 km de cea mai apropiata localitate de pe continent, in timp ce Franta se afla la 170 km).

 

Apoi, de la Bastia am pornit pe coasta de est si, dupa aproximativ 2 ore am ajuns in apropiere de Vix, unde aveam sa ramanem o saptamana, intr-un apartament de 2 camere, cu toate utilitatile, inchiriat pe internet. Balconul era cu vedere la mare, de-o parte, si la munte, de cealalta parte, iar gazdele (ea frantuzoaica, el, corsican) dragute si pline de sfaturi pentru explorarea imprejurimilor.

Plaja se afla la 3 km (langa Mignataja) si era neamenajata, ceea ce ne-a placut, pentru ca ii dadea un aer de salbaticie, cu atat mai mult cu cat nici turistii nu erau prea numerosi. In Corsica, insa, plaje sunt pentru toate gusturile. Cele mai vestite pe coasta de est sunt Rondinara, Palombaggia si Santa Giulia. 

Noi am ajuns la Palombaggia, situata intr-un golf strajuit de stanci si pini maritimi. Era destul de aglomerata, dar eu m-am distrat privind familiile din preajma si incercand sa ghicesc relatiile existente intre ei. Sa nu ma dojeniti ca nu e frumos ce am facut si ca numai noi, romanii, ne holbam asa la ceilalti, pentru ca a fost un spectacol interesant si educativ si eu tot nu prea aveam ce face...

Un spectacol, intr-adevar, fascinant este Bonifacio, orasul cel mai sudic al insulei. 

 

 
 

Imaginati-va o asezare construita pe un promotoriu de calcar alb, calcaroase, din care marea a erodat putin cate putin, lasand orasul suspendat, parca, intre cer si mare. Frumusetea te invaluie din toate partile, fie ca te plimbi prin centrul vechi, fie ca te afli pe faleza, care iti ofera un punct de observatie impresionant de unde poti admira orasul de la departare, stancile presarate in mare (cea mai cunoscuta este "grauntele de nisip"), Sardinia aflata la cativa km sau portul, aflat intr-un mic fiord, in spatele orasului. Daca vrei sa atingi marea, este suficient sa cobori cele 200 de trepte ale scarii regelui Aragonului (pe care va trebui sa le si urci inapoi!).

O zi la mare, urmatoarea la munte. Cu dintii sai de fierestrau, col de Bavella (pasul Bavella) este unul dintre cei mai scenografici masivi stancosi din Corsica. Imi amintesc cu placere drumetia pe care am facut-o prin padurea de pini si apoi, printre stanci, raul verde-auriu, presarat cu roci care creau niste locuri tocmai bune de scaldat, porcii semi-salbatici pe care i-am intalnit adeseori in drumul nostru. 

 

 

Corsica este o destinatie favorita pentru pasionatii de drumetii, veniti pentru GR 20, itinerarul care strabate lantul muntos corsican de la nord la sud, pe o lungime de 180 km (GR 20, adica grande randonée - marele traseu, 20 fiind vechiul numar de departament). Am salvat si noi cu masina niste francezi, prea obositi ca sa mai continue drumul pe jos, cu rucsacul si cortul in spinare. 

Am ajuns si in Solenzara, precum si in Porto Vecchio, un orasel vechi, punctul de plecare al Turului ciclist al Frantei in 2013, unde am facut o scurta plimbare si am mancat de pranz.

In Corsica am mancat mereu foarte bine. Preferatele mele au fost "salade de chèvre chaud" (salata, rosii, masline si crutoane de paine cu branza de capra la cuptor) si supa de peste, chiar daca nu erau specifice locului. Dar am gustat si produse traditionale, care mi s-a parut ca aveau o savoare aparte, intensa, "corsicana": salamuri, branzeturi (cea mai cunoscuta era brocciu, o branza proaspata), scoici (recoltate din iazurile de pe insula, cu care se delectau si imparatii romani), dar, mi-au placut, mai ales, mierea si berea. Berea are un gust deosebit, dat de faina de castane. Castanele au fost aduse aici de genovezi si, de atunci, si-au creat un loc privilegiat in bucataria corsicana. Teritoriul prin excelenta al castanelor se afla in interiorul insulei, in partea septentrionala si se numeste...Castagniccia. Caracteristicile particulare ale mierii au fost recunoscute prin atribuirea DOP (denumire de origine protejata) si se gaseste in 6 varietati: de primavara, de maracinis de primavara (maquis - forma de vegetatie mediteraneana mai joasa decat padurile, cu arbusti rezistenti la seceta), miere extraflorala (miellat) de maracinis, de maracinis de vara, de castane, de maracinis de toamna. Dintre vinurile locale, rosé-ul este bine reprezentat, spre delectarea mea.