Bergamo, orașul de jos

Cel mai plăcut drum care leagă orașul de sus de cel de jos este via Pignolo, străjuită de casele luxoase de secol XV ale negustorilor bergamaschi. 

Apoi, luând-o pe strada Torquato Tasso, merită făcut un popas la Prefectură, a cărui curte interioară este plină de statui de Giacomo Manzù (1908-1991), un cunoscut și prolific sculptor italian contemporan, fiul orașului. 

Printre cele mai cunoscute opere, este statuia papei Giovanni XXIII (1881-1963), "papa bun", o altă personalitate născută în apropiere de Bergamo, cel care va iniția, în 1962, Conciliul Vatican 2, cu scopul reformării Bisericii Catolice și regândirii relației cu lumea modenă. În apropiere, se găsește teatrul Gaetano Donizetti. Casa în care s-a născut celebrul compozitor (Elixirul dragostei, Lucia di Lammermoor, Don Pasquale, etc.) se află în orașul de sus și tot acolo este înmormântat, în biserica Santa Maria Maggiore.

Câțiva pași și am ajuns în Sentierone, o stradă piedonală largă, frumos pietruită, mărginită de porticuri, locul preferat de plimbare al localnicilor. Am ajuns, astfel, în inima orașului nou, Piazza Matteotti, proiectată de Marcello Piacentini, unul dintre cei mai importanți arhitecți din vremea lui Mussolini, reprezentant al raționalismului italian. De aici, ni se oferă una din cele mai frumoase priveliști ale orașului de sus. Și tot aici putem admira o altă cunoscută sculptură a lui Manzù, Monumentul Partizanului. Trecând prin Piazza Vittorio Veneto și Porta Nuova, realizată în stil neoclasic, în 1837, cu ocazia sosirii în oraș a împăratului austriac, Ferdinand I, se ajunge pe bulevardul Vittorio Emanuele II, calea cea mai lină și largă, care duce în orașul vechi. 

Dar noi mai avem încă treabă în orașul de jos. Și vă propun să o luăm pe Via XX Settembre, strada unde, pe vremuri, se ținea târgul de Sf. Alexandru și care, astăzi, este principala zonă comercială. La plăcerea shopping-ului se adaugă bucuria de a te plimba pe o stradă pitorească, cu o arhitectură de stiluri amestecate, începând din secolul XVI și până în zilele noastre. La un moment dat se ajunge la biserica Sant'Alessandro della Croce. Este locul unde, la 26 august 303, Alexandru, un soldat creștin roman, a fost martirizat. Astăzi, este un sfânt al Biserii Catolice (nu este același cu cel din Biserica Ortodoxă) și protectorul orașului Bergamo.

Firul invizibil care leagă cele două orașe și care ne-a călăuzit și pe noi a fost Lorenzo Lotto, maestrul venețian venit să trăiască aici, între 1513 și 1525. Picturile acestuia, de o uimitoare modernitate, redescoperite și reevaluate de critica contemporană, se află presărate un pic peste tot. Bergamo păstrează câteva din capodoperele sale: intarsiile din biserica Santa Maria Maggiore, picturile din bisericile San Michele al Pozzo Bianco, San Bernardino in Pignolo, Santo Spirito, San Bartolomeo, Sant'Alessandro della Croce, precum și altele, aflate în afara orașului.