Bergamo, orașul de sus

Bergamo este un oraș cu două inimi: una bate în orașul de sus, pe coline, cealaltă în orașul de jos.

După ce centrul vieții administrative s-a mutat în vale, primul oraș a devenit un muzeu în aer liber. 

Cel care sosește pentru prima dată la Bergamo este atras, imediat, de orașul de sus. 

Străduțele în trepte (scalinate), șoseaua largă, construită de-a lungul zidurilor medievale (Vittorio Emanuele II), precum și funicularul, te conduc toate spre orașul vechi, din vârful colinei. 

Toate drumurile se îndreaptă spre Piazza Vecchia. Palatul Nou, proiectat de Vincenzo Scamozzi la începutul secolului XVII pentru a găzdui primăria (azi bibliotecă), Palatul Vechi (Palazzo della Ragione), primul sediu al primăriei, construit în secolul XII (considerat cel mai vechi palat comunal italian), Palazzo del Podestà (locuința șefului administrativ și, ulterior, a guvernatorului venețian), Fântâna Contarini, Turnul Civic (Campanone) sunt principalele atracții pe care le poți admira, savurând o înghețată sau o cafea la Caffè del Tasso, care se laudă cu o istorie veche de 500 de ani. 

O perdea de porticuri desparte Piazza Vecchia de Piața Domului. Aceasta din urmă nu este o piață mare, dar găzduiește edificii religioase de mare eleganță și valoare. În primul rând, Capela Colleoni, o capodoperă a Renașterii lombarde, cu o cupolă maiestuoasă și o fațadă alcătuită din marmură policromă de o mare diversitate plastică. Și interiorul, care găzduiește mormântul condotierului Bartolomeo Colleoni și a fiicei acestuia, este la fel de frumos ca exteriorul, doar că nu poate fi fotografiat.

Alături se află Biserica Santa Maria Maggiore, un alt loc în care ai senzația că măiestria omului a atins culmea cea mai înaltă: decorații în marmură și stucaturi exuberante, tapiserii prețioase, picturi de autori celebri (Luca Giordano) sau anonimi (fresca Arborele Vieții, pictată pe transeptul din dreapta, în 1347, este de o mare frumusețe), un confensional baroc bogat ornamentat, mormântul lui Gaetano Donizetti și, poate cele mai interesante și valoroase, intarsiile din prezbiteriu, realizate după desenele lui Lorenzo Lotto. 

În aceeași piață se mai găsesc Baptisteriul (deschis doar cu ocazia oficierii botezurilor) și Domul. 

Cele două piețe nu și-au sfârșit încă punctele de atracție. Trebuie neapărat vizitată Accademia Carrara (poartă numele colecționarului Giacomo Carrara), care își află temporar sălaș în Palazzo della Ragione, în timpul ce sediul său neoclasic, aflat în orașul de jos, este în restaurare. Prin calitatea tablourilor, este considerată una din cele mai importante colecții din Italia. 

Noi am vizitat și Muzeul epocii venețiene, găzduit de Palazzo del Podestà, un muzeu interactiv, cu puține exponate, dar cu mijloace media moderne care te ajută să îți imaginezi cu arăta lumea și Bergamo pe vremea dominației venețiene (1428-1796). Am constatat că bergamaschii (oare așa se numesc locuitorii orașului Bergamo?) sunt mândri de această stăpânire, căci a fost o perioadă de pace și bunăstare. Bogăția și-au câștigat-o, mai ales, din comerț, căci orașul se află între șes și munte, la intersecția drumurilor comerciale. 

Am vizitat, de asemenea, și muzeul Domului, amenajat chiar sub acesta, interesant pentru că poți vedea cum s-a suprapus istoria, de la casele romane, la biserica paleocreștină și până în zilele noastre. Merită să urci și în Campanone (mai ales că există ascensor), de unde ai o priveliște minunată a orașului și a colinelor dimprejur, dar ai senzația că poți ajunge cu privirea până departe, la capătul lumii.

Toate aceste muzee, precum și altele, le-am vizitat achiziționând un card în valoare de 10 euro, cu valabilitate de 24 de ore, cu care poți să și călătorești cu autobuzul sau funicularul. În ceea ce privește cazarea, cum am ajuns în oraș ne-am îndreptat spre primul IAT (Informazioni e Accoglienza Turistica), care ne-a ajutat să găsim un hotel corespunzător cerințelor noastre. 

După o plimbare pe străzile străjuite de case medievale și renascentiste, e timpul să coborâm în orașul de jos.