De la Cadiz la Malaga

Cadiz

Când am zărit oceanul, ne-am dat seama că tocmai el lipsea din excursia noastră pentru ca totul să fie perfect.

Ne-am plimbat pe faleză, când pe vânt ploios, când pe soare orbitor. Iar când am ajuns în turnul catedralei, am avut parte de cea mai frumoasă priveliște: orașul alb și marea străluceau într-o lumină intensă, ireală, necunoscută pentru noi.

Mi s-a părut simpatic faptul că trotuarele din centrul orașului sunt străbătute de linii divers colorate, care indică traseele turistice. Îți trebuie mai mult timp decât am avut noi la dispoziție ca să urmezi fiecare culoare.

Ronda

Următoarea etapă a fost Ronda, orașul în care Hemingway venea adesea pentru luptele de tauri, dar cred că și pentru peisajele scenografice. Ronda este agățată pe două stânci între ape, legate printr-un pod impresionant. Pe vremuri, și încă nu foarte îndepărtate, era locul potrivit de unde să te descotorosești de dușmani. Astăzi este locul potrivit pentru făcut fotografii faine.

Pueblos Blancos

Pe drumurile noastre prin Andaluzia, care șerpuiau printre coline, am văzut mai multe Sate Albe, Pueblos Blancos, sate în care toate casele sunt vopsite în alb, pentru a se feri de arșita verii. Străduțele înguste, mărginite de case albe, prin care aerul este ventilat cu ușurință, par să fie niște instalații de aer condiționat naturale.

Dintre toate satele vizitate, mi-a plăcut cel mai mult Vejer de la Frontera, mai ales piațeta centrală cu o fântână decorată cu azulejos, dar și restaurantul marocan de lângă, El Jardin del Califa, foarte elegant și cu o mâncare delicioasă.

Ca să nu ne plictisim de atâta alb, am vizitat și un sat albastru. Júzcar. Până în 2011 era un sat alb, ca oricare altul, dar Sony s-a oferit să îl picteze în albastru, spre a oferi cadrul pentru un film din seria ștrumfilor albaștri. După filmări, Sony a vrut să repicteze casele în alb, dar locuitorii s-au opus. Și bine au făcut, pentru că numărul turiștilor a crescut an de an. Nu m-a impresionat în mod deosebit, mi s-a părut puțin kitsch, dar privindu-l de departe, este ceva inedit. 

Malaga

Am ratat vestita stațiune maritimă de fițe Marbella, dar am ajuns, totuși, să vedem yachturile bogătașilor în Puerto Banus și să ne plimbăm pe lângă magazinele, restaurantele și hotelurile din apropiere. 

Ultima noastră destinație a fost Malaga, de unde urma să luăm avionul spre casă. 

Preocuparea noastră a fost, mai degrabă, să colindăm prin magazine, dar am dat o fugă prin port, am vizitat muzeul Picasso (artistul s-a născut în Malaga), muzeul de arte și costume populare, teatrul roman și catedrala. 

Floarea de iasomie, biznaga, este simbolul orașului, înfățișată în multe feluri, dar cel mai mult mi-au plăcut florile realizate din ceramică. 

Și astfel s-a încheiat una din cele mai frumoase și mai interesante vacanțe. Dacă aș da timpul înapoi, aș încerca să retrăiesc mai din plin magia acelor momente, nu numai datorită frumuseților locului, dar și faptului că am fost împreună cu mama și sora mea. 
Oameni sunt amabili și drăguți (și la vorbă, și la înfățișare). Și există o concentrare așa de mare de locuri din patrimoniul UNESCO, încât le-am pierdut socoteala și nici nu ni s-a mai părut de interes acest aspect.

Imediat ce am ajuns acasă, m-aș fi întors înapoi și nu m-ar fi deranjat să vizitez aceleași lucruri, ba dimpotrivă. Dar mi-aș dori să văd și altele, de care nu am avut timp sau nu am știut. A trecut atâta istorie pe aici și atât de diversă, încât o incursiune în Andaluzia îți trezește curiozitatea să afli cât mai multe despre aceste meleaguri.

Câteva aspecte practice

Am vizitat Granada, Cordoba, Sevilla, Cadiz, Ronda, Malaga și câteva sate albe (Pueblos Blancos). Am închiriat o mașină, la un preț foarte convenabil și am locuit în casele localnicilor (tip apartament), găsite pe internet. Am preferat să stăm în centrul orașului, chiar dacă am fost nevoite să plătim parcarea în apropiere. Am achiziționat Granada Card (40 euro), cu care am putut vizita principalele atracții turistice din Granada, inclusiv Alhambra, și care ne-a oferit, în plus, o plimbare cu trenul turistic și 9 călătorii cu transportul public. La Alhambra, Palatul Nasrid se vizitează numai cu rezervare, pe care este bine să o faceți cu câteva săptămâni înainte.