Mulțumesc, Italia!

Italia a rămas în urmă ca o amintire frumoasă. Prinsă în iureşul Bucureştilor, mă gândesc dacă totul a fost vis sau realitate. 

Mă întreb și eu, precum Monica, cât m-am italienizat în anii petrecuți în Italia și îmi doresc să iau cu mine tot ce am văzut şi ce am învățat, toți prietenii pe care mi i-am făcut. Pentru că Italia este o stare de spirit, un mod de viaţă, o vrajă care pluteşte în aer şi care te prinde în mrejele ei pentru totdeauna.

Acum ştiu ce este o cafea bună şi o îngheţată într-adevăr gustoasă şi sper să-mi fi însuşit un pic din viziunea italienilor despre mâncare, o cale de a face viaţa mai frumoasă. 

Am învăţat că excelenţa italiană se datorează predispoziției aparte pe care italienii o au către frumos (de unde, oare?), dar şi unei munci făcute cu multă pasiune şi perseverenţă. Iar excelenţa italiană înseamnă mult mai mult decât modă, mâncare şi maşini de lux.

Mă distram grozav trăgând cu urechea la discuţiile nesfârşite ale italienilor cu prietenii, cu mama sau cu necunoscuții, despre mâncare, unde se iese deseară în oraș sau alte povestiri simple de zi cu zi şi mi-am dat seama că astfel de "chiacchiere" ung mai ușor rotițele sufletului. Nicăieri nu vei vedea atâţi oameni vorbind la telefon, iar acum ştiţi și ce fac: le povestesc mamelor ce au mâncat la masa de prânz.

Dar, dacă ar fi să aleg doar un singur cuvânt care să descrie Italia mea, ar fi frumuseţe, ”La grande bellezza”. O găseşti peste tot: în oraşele medievale şi în capodoperele renascentiste, în vitrinele magazinelor, pe balcoanele pline de flori, în ţinutele oamenilor de pe stradă, pe colinele toscane şi în ruinele greceşti şi romane, pe malul mării, în limba pe care o vorbesc şi în ceaşca de cappuccino.

Atâta frumuseţe şi istorie te îndeamnă nu doar să îţi doreşti să vizitezi cât mai mult, dar şi să te documentezi pe măsură. Eu am citit și am învățat mai mult ca niciodată. Pot zice, aşadar, că mi-am făcut ”Le grand Tour”.

Dacă "il Belpaese" îl făcea pe Stendhal să leşine de emoţie, cum s-a întâmplat în fața bisericii Santa Croce, din Florenţa, eu mă întreb ce influență poate avea frumusețea aceasta omniprezentă asupra omului de rând. Că doar are, nu? Eu aș fi putut să mă plimb la nesfârșit pe străzile Bolognei, frumusețea locurilor îmi aducea o stare de bine și mă gândeam ce fericiți trebuie să fie localnicii, care au mereu la îndemână terapia aceasta. Renaşterea a pornit din Italia şi oamenii aceia construiau oraşe ideale, cu grijă pentru frumos şi armonie.

Cârcotașii o să întrebe de ce nu povestesc nimic despre aspectele negative. Pentru că nu am chef! Pentru că prefer să văd ce e frumos. Și pentru că principala lecție pe care am învățat-o în Italia este "carpe diem", să trăiesc clipa. Clipele petrecute în Italia, acasă și, în general, oriunde pe pământ.