Sicilia (partea II)

Revenind la zilele noastre, am observat ca la Palermo toata lumea isi usuca rufele pe strada, asa cum stim din filme. Sunt multe locuri murdare, multe gunoaie, blocuri inghesuite, scorojite si inghesuite. Dar peste tot e viata. Si asta conteaza mai mult decat orice.

Am locuit langa Borgo Vecchio, una din pietele istorice ale orasului (alaturi de Vucciria, Ballaro si Il Capo) si in fiecare seara, inainte de a ne intoarce acasa, trageam o raita pentru a ne bucura de spectacolul strazii, dar si de pestele proaspat pe care il cumparam de la o taraba si pe care ni-l facea cineva la gratar chiar acolo, cu ceva condimente si multa lamaie. Delicios. Dar am ajuns la capitolul mancare si aici sunt multe de spus.

Este, intr-adevar, o bucurie a vietii de care nu poti scapa fara sa te molipsesti. Incepand cu painea. In fiecare dimineata, sotul meu cobora langa casa si cumpara paine calda. Iar seara, pe langa pestele la gratar, ne cumparam prajituri (canoli, casate, prajituri cu pasta de migdale). Portocalele (locale) aveau un gust minunat.

Oare ce portocale mancam noi in Romania? Am uitat sa mentionez cafeaua si inghetata. Sicilienii au pretentia ca le fac cel mai bine de pe lume.

Dar, parca cel mai mult mi-a placut granita cu lamaie si menta (pe locul doi, granita cu cafea). Nu a fost nimic mai bun ca granita cu pricina pe care am baut-o in autobuzul de intoarcere de la Monreale. Era cald, aglomeratie, dar eu am prins un loc pe scaun si mi-am savurat granita, in timp ce autobuzul facea o cursa nebuneasca printre celelalte masini, intr-o lume in care semnele de circulatie sunt simple elemente decorative stradale si singura regula este sa ai grija sa nu iti lovesti masina. Atat la dus, cat si la intors s-au schimbat soferii pe traseu si am observat ca de fiecare data acestia se pupau la despartire. Am tras concluzia ca se pupau de bucurie ca au dus cursa cu bine la capat.