Sicilia (partea III)

Am amintit de Monreale si e momentul sa evoc urmele lasate de normanzi. Acestia, chemati de papi ca sa slabeasca influenta arabilor si islamului pe insula, au construit multe biserici de o frumusete care a ramas neatinsa de sutele de ani si care era destinata sa ii impresioneze si pe arabi si sa ii determine sa se converteasca.

Mozaicurile care acopera mii de metri patrati de pereti sunt un decor de basm, in care elementele romanice, gotice, arabe si baroce se inlantuiesc.

De altfel, se spune ca normanzii aveau constructori arabi, erau cei mai priceputi la vremea aceea. Palatul Normanzilor din Palermo sta si el marturie.

Lacasele de cult au impartasit aceeasi soarta ca intreaga insula. Au fost, pe rand, temple feniciene, grecesti, biserici, apoi moschei, spre a redeveni biserici, colectionand ce era mai frumos de la fiecare. Sunt si exceptii. Catedrala din Palermo, care in exterior este o bijuterie (cu un fragment din Coran, amintire de cand era moschee), nu impresioneaza in interior, rezultat al unei restaurari de prin secolul XVIII.

Arabii sunt si aceia care au facut din Palermo o capitala, pentru ca vechea capitala, Siracusa, aflata in partea cea mai vestica a insulei, se afla inca, sub stapanirea bizantinilor.

Palermo a fost un mixt si continua sa fie si in ziua de azi. Are cladiri minunate, din pacate, unele cam abandonate, din fericire, altele proaspat renovate. Cladirile si orasul, in general, sunt marturie ca locurile au cunoscut vremuri mult mai bune. Dupa razboi lucrurile s-au degradat in mod accentuat.